Iulia scrie despre lucruri diverse

În noaptea asta se vor desfășura premiile Oscar. Mai precis a 88-a ediție a Premiilor Academiei de Film. Pentru fiecare actor această seară este foarte importantă, deoarece sunt cele mai cunoscute premii din lume și oferă ocazia actorilor sa fie cei mai buni intr-o anumita categorie. Probabil cine stie, un oscar le poate aduce colaborarea cu un alt regizor/producător pentru alt film, care le aduce mai multă faimă, etc. Categoriile la care se acordă premii sunt de la cel mai bun film, până la cel mai bun machiaj, costume, și așa mai departe. Dar destul cu informații despre Oscar.. Unul din cei mai buni actori nominalizați anul ăsta este chiar Leonardo DiCaprio. Din punctul meu de vedere, el este un actor foarte bun, îmi place faptul că reușește să intre în pielea personajului fără să-și arate personalitatea (hmm..nu-l cunosc, dar presupun și eu). Cred că anul acesta va câștiga, deși filmul în care am jucat nu l-am văzut (nu este genul meu, deci nu știu dacă îl voi urmări vreodată, d

În timp ce lucrez la lucrarea de licență, m-am (re)întalnit aș spune eu, cu o carte foarte interesantă care scoate în evidență lucruri ce se petrec la nivelul societatii actuale. Vă place să mâncați de la fast-food? Considerați că nu mai aveți timp să luați masa acasă sau pur și simplu nu mai aveți timp/chef să gătiți? Dacă răspundeți cu da, la cel puțin una din întrebări, citind această carte, veți descoperi că în spatele industriei fast-food, stă în primul rând alegerea noastră de a mânca junk food, iar în al doilea rând se află valori ale societății pe care nu le conștientizăm. Autorul prezintă valorile după care societatea „tip fast-food” se ghidează. Acestea sunt precum mâncarea de acest tip: preparată rapid, cu calorii multe și care dau dependență. Așa este și societatea actuală: mereu pe fugă, care nu mai arde atâtea calorii precum ardea cândva (în sensul faptului că societatea a devenit mai comodă, tinde mai mult spre lux) și care dă dependența de „nimicuri”. Recomand cu

Weekendul acesta am avut ocazia de a locui în curtea unei mânăstiri. Nu am dormit în curte, asta-i clar, dar am partipat la o tabără ortodoxă. Nu sunt o persoană bisericoasă, nu cred în anumite valori pe care le transmit preoții. În plus, m-am lovit de așa-ziși oameni „credincioși” la Biserică care m-au scârbit total prin modul lor de a critica alți oameni în timp ce tu te rogi, sau de a-ți spune care este eticheta ta la slujbă. Cred că există Dumnezeu. Însă nu cred în cântecele bisericești sau în oamenii care spun că tu nu-l iubești pe Dumnezeu dacă nu ții post, etc. Iubesc în felul meu. Chiar și pe Dumnezeu.Știu că nu este modul clasic, însă asta simt. Cel mai bine mă simt atunci când nu este nimeni în Biserică, după ce mă rog și aprind câte o lumânare, chiar simt că am pace în suflet. Chiar e o chestie de încercat. Nu orice om este capabil de a avea o viață de mânăstire. Eu recunosc că nu aș putea. Am admitație pentru omul care poate face asta o viață întreagă, chiar este un

Cel mai nasol lucru atunci când ești în ultimul an la facultate este că trebuie să scrii o lucrare de licență de cel puțin 60 de pagini. Astăzi voi împărtăși cu voi câteva idei de cum puteți lucra mai eficient. Prima dată, asigurați-vă că aveți ceva bun pe lângă voi și apă. Trebuie să vă hidradați și să vă răsfățați în același timp pentru putea lucra cât mai bine. Apoi este important să aveți pauze periodic; la 2 ore o pauza de 20 de minute este binevenită. Din când în când ieșiți la plimbare cu o persoană dragă, deoarece creierul are nevoie de aerisire, iar pe lângă asta, sigur doriți să vorbiți despre altceva decât tema pe care ați abordat-o pentru lucrarea de licență. Încercați pe cât puteți să închideți internetul. Altfel veți fi tentați să intrați pe diverse pagini ca să leneviți. Știu că e greu! Cel mai bine se lucrează la sălile de lectură ale bibliotecilor. Este o liniște exemplară. O informație foarte importantă: faceți totul din timp. Astfel, atunci când va fi o perio

Astăzi este o zi foarte importantă din punct de vedere umanitar: sărbătorim lupta împotriva cancerului. O luptă dură în care trebuie să credem în învingere. O luptă care provoacă daune, dar prin optimism și dorință de a trăi sunt sigură că există învingere. Cancerul atinge anual numere mari din populație inclusiv copii. Sinceră să fiu încerc să înțeleg acest fenomen, căci o perioadă credeam că numai adulții sunt predispuși la această boală necruțătoare, însă se pare că m-am înșelat. Mă întristează enorm să știu că există copii care au leucemie sau diverse tumori urâte de te miri de unde ce și cum. Rolul nostru, al celor sănătoși este să-i spijinim și să educăm dorința de viață prin formarea unor grupuri de susținere a bolnavilor de cancer, urmărirea de filme motivaționale, cultivarea simțului umorului, etc. De asemenea, ar trebui să existe suport gratuit în ceea ce privește analizele medicale pentru depistarea cancerului indiferent de vârstă. Analizele pentru depistarea acestei m

În majoritatea statelor din lume, astăzi se sărbătorește Ziua Îndrăgostiților alias Valentine's Day. La noi în România această sărbătoare o savurăm 10 zile mai târziu. Vreau să  împărtășesc cu voi povestea mea de dragoste pe care o trăiesc zilnic: cândva am cunoscut un puști de vârsta mea de care știam că este „admiratorul meu secret”. De-a lungul timpului privirile și gândurile spuneau multe despre dragostea noastră care deși împărtășită, nu vroiam să o recunoaștem. Așa că a rămas secretă timp de aproximativ 5 ani, cu momente pe ici colo când ne era atât de dor de noi, încât ne întâlneam și petreceam o zi întreagă împreună. Până într-o zi când ne-am decis că nu e cazul să ne mai speriem atât și să rămânem împreună fără pauze atât de lungi. Și iată-ne aici continuând să trăim frumos. Vreau să spun că această poveste de dragoste nu s-a infiripat nici de Valentine's Day, nici de Dragobete. Iubirea este ceea ce se petrece zilnic, însă faptul că avem o zi (două) în care o săr

Fie că avem în listă 1000 de prieteni sau mai puțini pe Facebook, ne confruntăm cu diverse persoane fel de fel care au ceva de transmis prin intermediul  internetului. Locul 10 este ocupat de persoanele care dau share la rețete de prăjituri sau mâncare apetisantă. Cred că majoritatea dintre noi salivează în timp ce dau scroll. Locul 9 este ocupat de grupurile unde suntem înscriși unde apare fiecare postare a oricărui membru. Uneori nu ne interesează ce postează alții (trebuie să recunoaștem). Pe locul 8 se află paginile posturilor tv cărora le dăm like sau follow: întodeauna aceste pagini au titluri atractive care conțin știri de 2 lei, iar soluția cea mai simplă pentru a evita să citim știri false este să dăm unlike sau unfollow. Locul 7 . Prietenii care ocupă acest frumos loc 7 sunt aceia care dau share la orice. Dar chiar la orice. Și nu există chestie pentru care să fie ei înșiși. Pe locul 6 sunt prietenii care mereu încearcă aplicații gen: „Cum vei arăta în 50 de ani”

Ieri am împlinit frumoasa vârstă de 24 ani si am primit cadouri și urări foarte frumoase, prin acest mod mulțumesc încă o dată persoanelor care au contribuit în a-mi face ziua frumasă. Încă o dată am constatat că atunci când oamenii se unesc, pot face lucruri bune. De ce țin la acest aspect de ziua mea? Simplu. Îmi place să știu că exist pentru cineva (cu toate că urările se fac în mare parte pe Facebook și primești urări de la oameni pe care nu-i cunoști). E un sentiment plăcut pe care îl am atunci când cineva îmi spune „La mulți ani”. Știu că nu toate aniversările sunt frumoase, dar există speranță pentru fiecare: începeți prin a vă considera speciali și chiar faceți-vă singuri un cadou. Apoi, sunați cel mai apropiat prieten și ieșiți undeva. Orice ați face nu stați acasă. Meritați să sărbătoriți! Deci, simțiți-vă bine în primul rând cu voi înșivă! Concluzie: să mai și râdem (nu neapărat de ziua voastră):

Într-un an mă plângeam că nu prea mai sunt copii prin cartiere care să iasă la joacă în aer liber. M-am înșelat. Azi în spatele blocului unde locuiesc eu se jucau 3 băieței de 7-8 ani (ce-i drept, ei își fac veacul pe aici de vreun an, doar că acum cineva mi-a deschis ochii). Îmi aduc aminte de vremurile când mă jucam în spatele blocului alături de prietenii mei (în general, prietene, băieți în cartier au apărut mai târziu). Copilăria la bloc se petrece atât afară, cât și în scară. Vara în scară ne jucam pentru că era prea cald, iarna erau calorifere fierbinți care ne încățlzeau mănușile și căciulie pentru a relua jocul de afară. Eu în anul 2002 Ne plăcea să ne jucăm uneori în lift, am avut mare noroc că nu ne-am blocat, deși am urcat o dată singură și eram foarte ușoară, încât liftul nu pornea, însă o dată m-am blocat și m-a scos un vecin. O altă amintire pe care o am legată de copilăria mea la bloc a fost când două prietene de ale mele au speriat poștașul care venise cu pen

Am tot auzit de ceva vreme despre familiile din Norvegia cărora statul le ia copiii. Am urmărit tot felul de știri și filmulețe în care se spune despre abuzurile Protecției Copilului din Norvegia. Am analizat fiecare știre și am ajuns la câteva concluzii: Legile sunt foarte dure acolo. O imediată încălcare a acesteia este aspru pedepsită. Pe de altă parte, legea este foarte exagerată, sunt localnici care spun că oamenii care aplică legea în situații preum Protecția Copilului uneori fac greșeli grave atunci când își îndeplinesc sarcinile. Românii  nu sunt singurele nații cărora li se iau copiii; rușii, bulgarii, dar și suedezii se află în aceeași situație. Copii sunt luați fără a exista o anchetă socială și de multe ori frații sunt separați și ținuți în locații secrete. Dimensiunea religioasă în Norvegia nu este agreată în școli. Deloc. Cu toate că această țară este cunoscută în lume drept una în care cetățenii trăiesc fericiți, unde sporul natural este mereu pozitiv și nu pre