Diferențe culturale

Am tot auzit de ceva vreme despre familiile din Norvegia cărora statul le ia copiii. Am urmărit tot felul de știri și filmulețe în care se spune despre abuzurile Protecției Copilului din Norvegia. Am analizat fiecare știre și am ajuns la câteva concluzii:

• Legile sunt foarte dure acolo. O imediată încălcare a acesteia este aspru pedepsită. Pe de altă parte, legea este foarte exagerată, sunt localnici care spun că oamenii care aplică legea în situații preum Protecția Copilului uneori fac greșeli grave atunci când își îndeplinesc sarcinile.
• Românii  nu sunt singurele nații cărora li se iau copiii; rușii, bulgarii, dar și suedezii se află în aceeași situație.
• Copii sunt luați fără a exista o anchetă socială și de multe ori frații sunt separați și ținuți în locații secrete.
• Dimensiunea religioasă în Norvegia nu este agreată în școli. Deloc.

Cu toate că această țară este cunoscută în lume drept una în care cetățenii trăiesc fericiți, unde sporul natural este mereu pozitiv și nu prea se întâmplă nelegiuiri, iată că însăși statul o dă în bară. Nu cunosc familiile implicate în aceste necazuri, însă îmi doresc să se facă dreptate. Cu siguranță că această problemă se datorează diferențelor culturale (mă refer aici la cultură la tot ceea ce însemnă obiceiuri și mentalități) dintre România și Norvegia, la noi o palmă nedureroasă la funduleț în ideea de corecție nu înseamnă nimic, însă la ei este semn de agresiune sexuală. Nu sunt părinte ca să pot spune cum e mai bine, însă cu siguranță pot afirma că este o problemă culturală care ți-o asumi atunci când pleci în străinătate, dar și străinătatea trebuie să accepte oameni din afara culturii lor, indiferet de rasă, sex, religie, etc. 

Solidaritatea este în continuare o caracteristică umană. Mai multe detalii găsiți aici și pe rețelele sociale.