Iulia scrie despre lucruri diverse

Anul trecut pe vremea asta, România era în doliu: 64 de tineri au murit și 150 de răniți au trecut printr-un iad la propriu și anume, la un concert dintr-un club mic și înghesuit care a luat foc datorită ignoranței și setei de bani. A trecut 1 an. Pentru noi a trecut ca și până acum, însă pentru cei implicați a fost 1 an cu spitalizări, amputări, lacrimi și probabil depresie. A trecut 1 an de la pancarde și de la demisia lui Ponta. A trecut 1 an de la lumânările din față clubului și de la neputiința din spitalele românești. Ce s-a schimbat de atunci? Nu prea multe. Mentalitățile au rămas aceleași, legile stupide și interpretabile au rămas la fel, corupția este ca la ea acasă, iar spitalele și medicii sunt tot la fel de terfelite ca și până acum. În schimb, pot spune că avem un prim ministru mai serios și tineri mai conștienți de pericolele la care se expun (nu spun că toți, dar au timp să se schimbe). După cum spuneam și atunci, nu protestele din țară au schimbat ceva. Faptul că

Stau în fața laptop-ului și îmi beau cana de cappuccino, gândindu-mă despre ce aș putea să scriu pe blog. De vreo oră încerc să găsesc ceva din diversitatea noastră care să mă inspire. Așa că, am să-mi spun și eu opinia (ca să mă bag și eu ca musca în lapte) despre situația teatrului Sică Alexandrescu din Brașov. Chiar am stat și am urmărit acest scandal. Am ascultat ceea ce protestatarii au avut de spus, apoi ceea ce spun celălalte părți implicate. Apoi am citit comentariile oamenilor din afara instituției (adică a cetățenilor de rând, unii spectatorii, alții doar dădeau din degete pe Facebook) și am ajuns la următoarele concluzii: Sunt un spectator care a văzut o mare parte din piesele de la teatrul nostru. Am un respect extraordinar pentru actorii care ne-au făcut să rădem în piese ca „Fazanul”, „Fanteziile soțului meu aproape că m-au înnebunit”, dar și să înțelegem drama unor personaje din piesele „Jack și femeile lui”, „Trei femei înalte” sau „Despre iubire la om”. Le-am văzut

Dacă ne uităm la televizor (da, unii oameni se mai uită și la TV) vom observa și enerva/amuza reclamele la medicamente. Evident, ele nu au ce căuta în mass-media, deoarece influențează mare parte din populație să consume medicamente, în special să se trateze fără să consulte un specialist.Iată câteva dintre cele mai ciudate reclame la medicamente: Reclamă la Ibusinus (medicament pentru răceală) sau mai bine zis publicitate pentru nurorile care vor să scape de soacrele bolnave. Soțul îi ascultă plângerile soției cu privire la comportamenul mamei sale, iar ea, scorpia, brusc s-a îmbolnăvit! Ia mamă soacră Ibusinus ca să pleci odată! Întrebare pentru tine, noro: dacă era cardiacă, îi mai dădeai Ibusinus? Încă o bătrânică nevinovată, sau mai bine zis un bărbat nevinovat trimis la farmacie de bătrânică să-i cumpere Supramax Articulații. Spun nevinovat pentru că a greșit medicamentul, iar bătrânica cheltuia banii fix pe medicamentul ăla (iar ea îi face o reclamă pe cinste). Hai

Tot timpul m-am întrebat: „care este anotimpul meu preferat?”. Nu știu de ce am această întrebare în minte. Probabil că o am din copilărie, de când mă jucam cu prietenii în spatele blocului tot felul de jocuri. Iar când eram întrebată care este anotimpul meu preferat, eu răspundeam promt: „primăvara” (pe atunci nu știam că sunt alergică la florile de liliac & co). Pe măsură ce m-am maturizat, mi-am dat seama că anotimpul meu preferat este toamna. De ce? Pentru covorul de frunze.colorate în care îți vine să te scufunzi cu persoana iubită și să râdeți amândoi de frunzele uscate care v-au rămas în par. Pentru ținutele mișto pe care le purtăm: eșarfe, pălării, botine, mâneci lungi și zâmbete. Toate astea colorează toamna și o fac mai plăcută. Fiindcă ciocolata caldă și ceaiul devin din nou băuturile noastre favorite. Ele se potrivesc perfect cu obrajii rozalii atunci când venim de la locul de muncă și cu poveștile împărtășite cu cei mai buni prieteni, ascultând muzi