Anul trecut pe vremea asta, România era în doliu: 64 de tineri au murit și 150 de răniți au trecut printr-un iad la propriu și anume, la un concert dintr-un club mic și înghesuit care a luat foc datorită ignoranței și setei de bani.
A trecut 1 an. Pentru noi a trecut ca și până acum, însă pentru cei implicați a fost 1 an cu spitalizări, amputări, lacrimi și probabil depresie. A trecut 1 an de la pancarde și de la demisia lui Ponta. A trecut 1 an de la lumânările din față clubului și de la neputiința din spitalele românești. Ce s-a schimbat de atunci?
Nu prea multe. Mentalitățile au rămas aceleași, legile stupide și interpretabile au rămas la fel, corupția este ca la ea acasă, iar spitalele și medicii sunt tot la fel de terfelite ca și până acum. În schimb, pot spune că avem un prim ministru mai serios și tineri mai conștienți de pericolele la care se expun (nu spun că toți, dar au timp să se schimbe).
După cum spuneam și atunci, nu protestele din țară au schimbat ceva. Faptul că unii părinți își plimbau copiii prin frig „pentru a protesta” nu a rezolvat problema de atunci și nici pancardele pe care scria „Jos Guvernul” nu a contribuit la o lume mai bună. Tot noi suntem cei ar trebui să facem o lume mai bună prin lucrurile zilnice pe care le facem, nu prin pancarde, Ia un exemplu: traversează strada pe la trecerea de pietoni, compostează biletul în autobuz, circulă cu viteza stabilită de poliție atunci când ești cu mașina ta și nu mai da mită peste tot unde mergi, inclusiv la medic.
Ce exemple le dăm copiilor noștri? Dacă în continuare vom funcționa după aceste principii defectuoase, copii vor prelua modelul. Asta vrei pentru țara ta? Pentru bătrânețea ta?
Totul depinde de tine. Și nu trebuie să omagiem victimele de la Colectiv și le plângem de milă ca să se schimbe ceva. Trebuie să-i respectăm. Măcar atât putem face pentru ei, dacă mai mult nu se poate. Încurajările noastre îi vor vindeca. Nu știrile depresive.
Va fi bine.
A trecut 1 an. Pentru noi a trecut ca și până acum, însă pentru cei implicați a fost 1 an cu spitalizări, amputări, lacrimi și probabil depresie. A trecut 1 an de la pancarde și de la demisia lui Ponta. A trecut 1 an de la lumânările din față clubului și de la neputiința din spitalele românești. Ce s-a schimbat de atunci?
Nu prea multe. Mentalitățile au rămas aceleași, legile stupide și interpretabile au rămas la fel, corupția este ca la ea acasă, iar spitalele și medicii sunt tot la fel de terfelite ca și până acum. În schimb, pot spune că avem un prim ministru mai serios și tineri mai conștienți de pericolele la care se expun (nu spun că toți, dar au timp să se schimbe).
După cum spuneam și atunci, nu protestele din țară au schimbat ceva. Faptul că unii părinți își plimbau copiii prin frig „pentru a protesta” nu a rezolvat problema de atunci și nici pancardele pe care scria „Jos Guvernul” nu a contribuit la o lume mai bună. Tot noi suntem cei ar trebui să facem o lume mai bună prin lucrurile zilnice pe care le facem, nu prin pancarde, Ia un exemplu: traversează strada pe la trecerea de pietoni, compostează biletul în autobuz, circulă cu viteza stabilită de poliție atunci când ești cu mașina ta și nu mai da mită peste tot unde mergi, inclusiv la medic.
Ce exemple le dăm copiilor noștri? Dacă în continuare vom funcționa după aceste principii defectuoase, copii vor prelua modelul. Asta vrei pentru țara ta? Pentru bătrânețea ta?
Totul depinde de tine. Și nu trebuie să omagiem victimele de la Colectiv și le plângem de milă ca să se schimbe ceva. Trebuie să-i respectăm. Măcar atât putem face pentru ei, dacă mai mult nu se poate. Încurajările noastre îi vor vindeca. Nu știrile depresive.
Va fi bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu