Iulia scrie despre lucruri diverse

Casa visurilor mele nu există. Cel puțin în această clipă nu mă pot gândi la o casă anume. În schimb, pentru mine există locul de muncă ideal. Pe mine una personal, nu mă deranjează munca de birou și mi-ar plăcea să am propriul meu birou (ca loc de muncă), să am propria afacere. Dar nu poți avea propria afacere dacă nu ai un spațiu adecvat. Așa că în postarea de astăzi voi crea un proiect de casă . De ce tocmai casă? Pentru că ar suna foarte mișto să ai un loc de muncă la casă și să-ți faci spații de birouri cât de mari și confortabile dorești, îți poți angaja propriul personal care să se bucure de un loc de muncă spațios și aerisit.  Ce afacere doresc să dezvolt? O casă a bloggerilor. O afacere în care să angajez bloggeri pentru a scrie diverse articole. I-aș repartiza pe departamente: marketing, financiar, sport, satiră, beauty și culinar. Fiecare departament ar avea propriul blog, iar la final de lună, ca manager, aș alege cele mai bune articole și le-aș publica într-o revi

Fiecare dintre noi are câte o poveste de când era strumph. Știți voi, acea perioadă a vieții noastre în care ne jucam, ne împrieteneam și făceam parte din mica noastră „societate”, denumită anturaj. Da, perioada copilăriei care este reprezentată de joc, poveste și voie bună. Și pentru că îmi aduc aminte cu plăcere de perioada copilăriei, vă voi spune o scurtă povestioară: A fost o dată o strumphiță care în lumea ei avea multe – multe jucării: păpuși, lego, un set de bucătărie pentru copii, casete cu povești. Dar dintre toate jucăriile pe care le avea, strumphiței îi plăcea cel mai mult să se joace „de-a casa” împreună cu păpușica ei Barbie pe care o îmbrăca în hainele create de ea, îi aranja mobila și îi căuta un „iubit”. În colțul camerei ștrumphiței se afla un chip blănos care mijea ochii atunci când păpușa Barbie a ștrumphiței îți făcea apariția. Pândea în fiecare zi pentru a vedea încotro se îndrepta păpușica. Dar ea nu se mișca niciodată de una singură. Într-o seară strum

Sunt blogger. Profesor. Poate viitor antreprenor. Ce afacere aș putea dezvolta? Am o multitudine de idei, însă ce am observat că lipsește cu desăvârșire la noi în țară este un sistem de parenting. Școala părinților este un concept des întâlnit, însă există foarte puține cursuri pentru părinții și puțini părinți care au acces la o astfel de educație. De altfel, nu este simplu să-i atragi pe toți pentru a învăța ceva nou. Ce ar putea implica o astfel de afacere? În primul rând, un spațiu de funcționare și un certificat de funcționare (pe care îl obții atunci când depui documente pentru a-ți crea propria firmă). Spațiul de funcționare ar putea fi un apartament cu două camere: o cameră unde poți organiza întâlniri cu părinții pe diverse teme, iar o cameră pentru a crea un mic loc de joacă pentru copii. Bucătăria o poți transforma în biroul tău unde se pot completa documente (că nu putem trăi fără birocrație) și de ce nu, să îți concepi propa strategie de marketing. Însă toate aces

Întodeauna când spun vacanță, mă imaginez că stau pe un șezlong într-o rochie de plajă, cu o pălărie pe cap și beau un cocktail dintr-o nucă de cocos, bucurându-mă de liniște citind dintr-o carte. Par că vorbesc de țări străine, nu-i așa? Vă dau o veste bună: poți avea parte de un astfel de sejur și în România! Tot ce trebuie să faceți, e să vă imaginați cum v-ați putea petrece vacanța la hotel la mare. Eu am să mă imaginez de data aceasta cum îmi petrec vacanța în bine cunoscuta stațiune Mamaia timp de trei zile. Hotelul Aurora Mamaia este locația pe care mi-am ales-o. Acolo mă cazez din prima zi,  pentru a mă asigura că primesc confortul dorit și primul lucru pe care îl fac atunci când ajung este să îmbrac costumul de baie, să îmi iau ochelarii și crema de soare, un prosop uriaș, bani de buzunar (de fapt, de cheltuială) și o carte și să fug spre plajă (că deh – suntem la mare). Pe plajă, mă întrept spre nisipul fierbinte, îmi întind prosopul și nerăbdătoare mă întind la bron

După cum am spus într-un articol recent, iubesc engleza. Ba chiar la un moment dat, am avut ocazia să o predau unor copii de 8-9 ani care erau înscriși la un afterschool. Cât am fost membru al afterschool-ului am învățat tot felul de cântecele și poezioare pentru ei, bineînțeles în limba engleză. Dar într-o zi, un cântecel m-a dat cu totul peste cap. Și nu doar pe mine, ci și pe colega mea de facultate și de afterschool. Iată cum s-a întâmplat: în cadrul săptămânii „Școala Altfel”, am fost invitate la școala din localitatea unde era afterschool-ul pentru a le prezenta copiilor o poveste despre crearea limbilor străinie. Trecând la subiect, cântecelul se numește „Hello to all the children in the world!”(Salutări tuturor copiilor din lume!)și ne-a urmărit pretutindeni, căci îl cântam non stop și atunci când mă întâlneam cu acea colegă de care vorbeam mai-nainte ne bufnea râsul și începeam să cântăm. Am avut zile când îmi venea să cânt și în autobuz. Ce ne punea cu adevărat bețe roat

Îmi doresc foarte mult să am locuința mea. Este un vis pe care îl are orice persoană la vârsta mea. Și pentru că visele sunt foarte frumoase, astăzi îmi voi imagina cum am propriul meu apartament (un exercițiu pentru fiecare din noi). Poți să-ți imaginezi că e al tău, proprietatea ta privată și că locuiești singur, sau de ce nu, cu persoana iubită sau cu prietenii tăi cei mai buni. Mă imaginez într-un apartament cu două camere, luminat și încântător. Este mobilat cu tot ce am nevoie în toate încăperile, este decorat cu tot ceea ce îmi doresc, căldură și apă caldă am, dar din păcate facturile sunt o covoardă. Nu știu niciodată cât consum anual. Nu primesc o estimare, așa că îmi voi achiziționa un certificat energetic. „Certificat energetic? Păi ăsta e un serviciu în plus...”, ar spune cei din jur. Ei bine, prețurile sunt accesibile începând cu 130 de lei, în funcție de numărul camerelor. În plus, vei avea parte de un audit energetic din partea unor specialiști care îți vor pre

Ce este o franciză? Ei bine, nu am o definiție anume. Eu cred că este modul de a avea propria afacere, doar că reprezinți o companie bine cunoscută și ai ocazia să experimentezi tot ceea ce ține de management, cel puțin dacă îți dorești să devii antreprenor. De ce să devii antreprenor? Antreprenor poți deveni dacă simți că esti creativ, că esti un bun lider și consideri că poți face ceea ce îți place cu adevărat fără să ai un șef îmbufnat sau colegi care chiulesc. Să ai o afacere implică responsabilitate, dar și beneficii. Însă pentru a putea înțelege ce este o franciză , trebuie să intrăm în pielea unui viitor antreprenor. Așa că cel mai frumos mod de a avea o franciză este să ai o cafenea. Echipa Francize.ro oferă această oportunitate abordând domeniul Food & beverage și franciza The Coffee Shop (și multe altele). De ce să alegem o franciză? Simplu. Poți avea siguranța că afacerea ta este cunoscută și cu ușurință poți face profit. De asemenea, dacă îți place cafeaua

Iubesc limba engleză . Nu știu de ce s-a prins tocmai ea de inima mea. Poate pentru că o știu și o vorbesc de estimativ 15 – 20 de ani. Nu o vorbesc precum un englez înnăscut și asta pentru că nu am întâlnit încă turistul cu care aș putea să o folosesc. Așa că astăzi am să împărtășesc cu voi experiența învățării limbii engleze. Eu fac parte din generația copiilor cărora li s-a predat limba engleză încă din grădiniță. Adevărul este că nu-mi mai amintesc nimic de atunci. Apoi am început să fac engleză și la școală. Fiind copil, îmi plăcea să fiu la școală, să răspund la întrebările doamnei profesoare, mai ales când ne aducea tot felul de poze sau când venea cu casete audio și când primeam manuale colorate cu benzi desenate. Însă cel mai mult am învățat engleză de la desenele animate. Acum sună ciudat să spui că ai studiat engleza fără profesor (nici chiar așa!) dar mai ales când profesorul ți-a fost nimeni altul decât Dexter , Johnny Bravo, Scooby Doo. Ca să nu mai spun că înve

Cine nu a auzit vreodată de vorba „Baba suferă la frumusețe” sau „Frumusețea își poartă zestrea pe față”? Dacă ați auzit cel puțin una din aceste vorbe populare, înseamnă că mama sau bunica v-a dat sfaturi despre frumusețe și îngrijire personală. În familia mea cel mai des s-a cultivat încrederea în forțele proprii și naturalețea, însă când eram copil avea părul foarte greu de pieptănat, fiind ondulat se încâlcea foarte repede și deseori preferam să fiu ciufulită toată ziua decât să fiu descâlcită. Deseori plângeam că mama decidea că trebuie să intervină. Pentru că era foarte dificil să îmi aranjeze părul în special în zilele de școală, mă ducea mereu la coafor. Bineînțeles că și acolo se lăsa cu lacrimi amare, iar de fiecare dată când plecam acasă mama îmi spunea „Baba suferă la frumusețe, așa că nu trebuie să plângi.” Fardurile le-am descoperit tot în copilărie. Mama mea avea o trusă uriașă cu farduri, pudră, blush-uri, rujuri, iar a făcut „greșeala” să o lase pe mâna mea, a

Trebuie să recunosc că îmi plac pufoșeniile. Le ador pur și simplu gingășia și bucuria. Știu că nu este stilul meu, dar azi m-am gândit să fac o excepție și să accept provocarea Delaco . Voi compune o poezie care sper să vă placă: Pisicuțele sunt pufoșenii Cu ale lor blănițe moi Cățelușii sunt pufoși Ca niște nori frumoși. Dacă nu ai pisicuțe și nici cățeluși,  Sigur vrei jucării de pluș! La Delaco vei găsi Fel de fel de jucării. Tot ce trebuie să faci, Este să nu te lași: Să devii fan brânză . La achiziționare și degustare O să te întrebi dacă nu cumva oare Cea mai pufoasă Este brânza delicioasă! Și ca bonus, penru că sunt topită după pufoșenii, vă prezint pufoșenia mea preferată: ciobănescul de Berna: Susă foto Iar pentru că am vorbit de brânză, vă prezint și crema de brânză pufoasă preferată: Sursă foto Voi ce pufoșenie preferați: de gustat sau mângâiat? Particip cu acest articol la Spring Superblog 2017

Nu sunt cea mai inspirată în acest moment pentru proba La Fântâna , dar am să fac o legătură cu o experiență din facultate. Când eram studentă în anul II am făcut un curs de dramă cu o actriță de la teatru. Nu era cel mai ușor și nici cel mai plăcut, deoarece doamna profesoară ne punea în tot felul de ipostaze inedite, ne storcea ultima urmă de energie și când aveai o zi proastă trebuia să te desprinzi cu totul de ea. Până acum nimic bun, nu? Ei bine, au existat și părți bune:faptul că am fost puși în ipostaze inedite, m-a învățat să creez povești. Și nu povești cu orice fel de personaje (gen prinți și prințese), ci cu obiecte oarecare. Așa că astăzi am să vă spun o poveste despre două dintre cele mai importante lucruri din viața noastră - apa și cafeaua . Cândva, într-un birou dintr-o multinațională, unde oameni îmbrăcați la costum, care soseau dimineața devreme și plecau seara târziu, petreceau timp vorbind la telefon și tastând tot felul de cuvinte pe computerele lor, trăiau u