Treceți la conținutul principal

Vacanța visurilor mele

Întodeauna când spun vacanță, mă imaginez că stau pe un șezlong într-o rochie de plajă, cu o pălărie pe cap și beau un cocktail dintr-o nucă de cocos, bucurându-mă de liniște citind dintr-o carte. Par că vorbesc de țări străine, nu-i așa? Vă dau o veste bună: poți avea parte de un astfel de sejur și în România!

Tot ce trebuie să faceți, e să vă imaginați cum v-ați putea petrece vacanța la hotel la mare. Eu am să mă imaginez de data aceasta cum îmi petrec vacanța în bine cunoscuta stațiune Mamaia timp de trei zile. Hotelul Aurora Mamaia este locația pe care mi-am ales-o. Acolo mă cazez din prima zi,  pentru a mă asigura că primesc confortul dorit și primul lucru pe care îl fac atunci când ajung este să îmbrac costumul de baie, să îmi iau ochelarii și crema de soare, un prosop uriaș, bani de buzunar (de fapt, de cheltuială) și o carte și să fug spre plajă (că deh – suntem la mare).

Pe plajă, mă întrept spre nisipul fierbinte, îmi întind prosopul și nerăbdătoare mă întind la bronzat. În apă îmi place să îmi ajungă  până la genunchi, căci mă cam tem de valuri (când eram copil mi s-a spart un val în cap) și atunci mă bucur atât cât pot. Cel mai mult îmi place la mare să urmăresc copiii cum se joacă în nisip și încearcă să facă propriile castele la mal. Evident, ele se dărâmă, iar copilașii, atât de inocenți, plâng de mama focului. Mi se par drăgălași.

Apoi, după câteva ore petrecute pe plajă, m-aș îndrepta spre hotel, unde voi găsi un restaurant bun din Mamaia și voi servi niște pizza (mda...nu mă pot desprinde de vechile obiceiuri). După care voi profita de patul din camera de hotel și aș trage un bine meritat „pui” de somn. Iar seara nu m-ar opri nimeni și nimic să îmi petrec seara cu o distracție la piscină (că doar am venit la bălăceală).
A doua zi, aș merge să vizitez delfinariul din Constanța și m-aș plimba pe faleză. Aș savura o înghețată și aș face multe poze. Spre finalul zilei, m-aș întoarce la hotel să îmi termin cartea de citit, apoi aș face o vizită în satul de vacanță. În a treia zi de vacanță, aș petrece o zi la parcul Aqua Magic pentru a mă asigura că respect rețeta mini vacanței mele perfecte: distracție + relaxare.

Acum chiar mi s-a făcut dor de mare. E bine să fii pe culmile fanteziei! Dar, trebuie să revenim la realitate și trebuie să recunosc, mă simt mai relaxată. Și asta, pentru că, mi-a făcut plăcere să povestesc vacanța visurilor mele, iar eu sunt sigură că fiecare dintre voi are în mintea sa oaza unei mini vacanțe.

Particip cu acest articol la Spring SuperBlog 2017.


Iar acum o să închei repede – repede articolul, căci îmi pregătesc bagajele pentru Gala SuperBlog. Încă nu e oficial, dar îmi doresc foarte – foarte mult să ajung să îmi creez mini vacanța perfectă la Hotel Aurora Mamaia.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...