Iulia scrie despre lucruri diverse

Mă întâlnesc câteodată cu diverși cunoscuți de ai mei pe care nu i-am văzut de mult timp, iar discuția dintre noi decurge astfel: „- Salut! Ce mai faci? - Eh, uite bine.. (fiecare cunoscut are propria versiune de „bine”). Dar tu? - Eh, și eu cu una, alta. - Ești foarte activă pe Facebook. Văd că scrii acolo de toate.” Eu sunt genul de persoană care-și exprimă des emoțiile și sentimentele. Sunt un om expresiv. Deseori mă trădează nonverbalul. Online, spun frecvent despre stările mele, preferințele mele, dezamăgirile mele etc. Nu știu să zic dacă e în regulă treaba asta sau nu, însă o fac. Vreau ca cei din jurul meu să învețe de la mine. Vreau să fiu un model de „așa da” sau chiar, de „așa nu”. Iar dacă în prezent, societatea e mai mult activă în online decât în offline, eu încerc să mă adaptez situației. Îmi place să împărtășesc tot felul de lucruri cu voi. Poate mi se trage din faptul că am crescut singură la părinți. Dar poate nici nu contează.

Săptămâna trecută a apărut sezonul 2 al serialului Stranger Things, de care v-am mai povestit . Trebuie să recunosc că este plăcerea mea vinovată, așa că anul ăsta mi-am făcut abonament la Netflix pentru a putea să-l văd de la episodul 1 până la episodul 9 (sezonul ăsta sunt 9, față de primul unde au fost 8) într-o singură seară. Nu știu în România câți se uită la acest serial, cert este că merită fiecare secundă savurată. Pentru a nu vă face spoiler, m-am gândit că pentru a vă convinge să devină și plăcerea voastră vinovată, să vă explic de ce este atât de mișto Stranger Things. Povestea lui Mike și Eleven . Dacă veți urmări serialul vă veți bucura de fiecare clipă pe care o petrec cele două personaje împreună, fiind imposibil să nu vă doriți de fiecare dată să vedeți mai mult. Sunt personaje care transmit emoții puternice. The Demogorgon. Fiind genul SF, nu o să vedeți doar niște copii. Demogorgonul este o „chestie”, descoperiți voi ce este. Atât vă spun că vă va ține în suspan

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare