Treceți la conținutul principal

De ce este atât de mișto Stranger Things

Săptămâna trecută a apărut sezonul 2 al serialului Stranger Things, de care v-am mai povestit. Trebuie să recunosc că este plăcerea mea vinovată, așa că anul ăsta mi-am făcut abonament la Netflix pentru a putea să-l văd de la episodul 1 până la episodul 9 (sezonul ăsta sunt 9, față de primul unde au fost 8) într-o singură seară.

Nu știu în România câți se uită la acest serial, cert este că merită fiecare secundă savurată. Pentru a nu vă face spoiler, m-am gândit că pentru a vă convinge să devină și plăcerea voastră vinovată, să vă explic de ce este atât de mișto Stranger Things.

Povestea lui Mike și Eleven. Dacă veți urmări serialul vă veți bucura de fiecare clipă pe care o petrec cele două personaje împreună, fiind imposibil să nu vă doriți de fiecare dată să vedeți mai mult. Sunt personaje care transmit emoții puternice.

The Demogorgon. Fiind genul SF, nu o să vedeți doar niște copii. Demogorgonul este o „chestie”, descoperiți voi ce este. Atât vă spun că vă va ține în suspans modul cum apare și dispare acest personaj.

Muzica. Dacă nu-ți place muzica anilor `80, nu știu cât de mult îți va plăcea serialul. Dar totuși încearcă. Eu zic că merită.


Nu e plictisitor. Fiecare serial pe care l-am văzut a avut cel puțin unul - două episoade plictisitoare.Stranger Things e pe principiul puțin, dar bun. Toate episoadele te țin în priză, de aici și termenul de binge-watching (să urmărești totul cap-coadă într-o zi). Avantajul Netflix: găsești toate episoadele deodată, nu e nevoie să mai aștepți încă o săptămână pentru alt episod. Dezavantaj: aștepți cam un an pentru următorul sezon.

Meme-urile. Meme-urile sunt un bonus pe care vi-l dau.

Încercați!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...