Treceți la conținutul principal

Familie. Frumusețe. Încredere

Cine nu a auzit vreodată de vorba „Baba suferă la frumusețe” sau „Frumusețea își poartă zestrea pe față”? Dacă ați auzit cel puțin una din aceste vorbe populare, înseamnă că mama sau bunica v-a dat sfaturi despre frumusețe și îngrijire personală.

În familia mea cel mai des s-a cultivat încrederea în forțele proprii și naturalețea, însă când eram copil avea părul foarte greu de pieptănat, fiind ondulat se încâlcea foarte repede și deseori preferam să fiu ciufulită toată ziua decât să fiu descâlcită. Deseori plângeam că mama decidea că trebuie să intervină. Pentru că era foarte dificil să îmi aranjeze părul în special în zilele de școală, mă ducea mereu la coafor. Bineînțeles că și acolo se lăsa cu lacrimi amare, iar de fiecare dată când plecam acasă mama îmi spunea „Baba suferă la frumusețe, așa că nu trebuie să plângi.”

Fardurile le-am descoperit tot în copilărie. Mama mea avea o trusă uriașă cu farduri, pudră, blush-uri, rujuri, iar a făcut „greșeala” să o lase pe mâna mea, astfel încât mi-am machiat toate păpușile.
În fine, am crescut mare și am învățat că familia, frumusețea și încrederea o moștenim prin viu grai, în special atunci când avem și modelul. Una din cele mai prețioase lecții despre frumusețe pe care le-am primit din familie a fost chiar legat de îngrijirea feței. Încă de când eram la pubertate, iar coșurile începeau să-și facă apariția, am aflat despre demachiere și hidratare. Am început să folosesc produse de la Farmec pentru ten.

Brandul Farmec pune la dispoziție produse de îngrijire pentru față, mâini, păr, corp. Există produse cu tradiția (ca de exemplu, crema Doina, crema depilatoare, pudra de argilă), dar și produse moderne precum, crema antirid cu argan.

Așa că am crescut. Am trecut peste perioada pubertății și a adolescenței și am învățat că îngrijirea duce la frumusețe, iar frumusețea duce la încredere, însă toate acestea nu pot fi transpuse în realitate dacă nu ar fi încurajările și sfaturile femeilor din propria familie. Dacă nu ar fi familia, ce sfaturi de frumusețe ai putea să oferi prietenelor tale?

Îmi aduc aminte de zilele când mergeam la prietenele mele acasă și ne cremuiam și ne machiam numai ca să ne facem poze care mai de care mai dischisite și mai frumoase. Știam să ne machiem totuși, cu farduri discrete, asta învățasem de la mamele noastre. Însă cel mai mare impact al machiajului asupra chipului meu a fost la banchetul din clasa a VIII-a (tot o prietenă m-a aranjat) când m-au observat toți colegii și nu știau cine sunt. Asta mi-a dat încredere în mine să fiu eu însumi și să nu uit ce plăcut este să fi apreciată dacă te îngrijești.

În concluzie, îngrijirea de zi cu zi este importantă, deoarece ne ajută la îmbunătățirea imaginii de sine și la creșterea stimei de sine, iar familia te poate ajuta prin aprecieri și încurajări în a depăși diverse obstacole care au legătură atât cu frumuețea, cât și cu viața.



Patricip cu acest articol la Spring SuperBlog 2017.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...