Stau în fața laptop-ului și îmi beau cana de cappuccino, gândindu-mă despre ce aș putea să scriu pe blog. De vreo oră încerc să găsesc ceva din diversitatea noastră care să mă inspire.
Așa că, am să-mi spun și eu opinia (ca să mă bag și eu ca musca în lapte) despre situația teatrului Sică Alexandrescu din Brașov. Chiar am stat și am urmărit acest scandal. Am ascultat ceea ce protestatarii au avut de spus, apoi ceea ce spun celălalte părți implicate. Apoi am citit comentariile oamenilor din afara instituției (adică a cetățenilor de rând, unii spectatorii, alții doar dădeau din degete pe Facebook) și am ajuns la următoarele concluzii:
Sunt un spectator care a văzut o mare parte din piesele de la teatrul nostru. Am un respect extraordinar pentru actorii care ne-au făcut să rădem în piese ca „Fazanul”, „Fanteziile soțului meu aproape că m-au înnebunit”, dar și să înțelegem drama unor personaje din piesele „Jack și femeile lui”, „Trei femei înalte” sau „Despre iubire la om”. Le-am văzut potențialul și cred că ar trebui să-i înțelegem că nu au condiții să-și exercite profesia. Un actor bun joacă și în frig, și la cald, și la tristețe, și la bucurie.
Dar oare un profesionist trebuie să sufere pentru a-și face treaba? Sau oare dacă nu are condiții, nu-și mai face treaba de loc? Și aici nu-mi pun întrebarea doar pentru actori, ci și pentru medici, profesori, avocați etc.
Oricum, cred că acest protest a fost unul chiar civilizat. Cred că este un mod curat de a protesta și de a prezenta o situație care nouă spectatorilor nu ne era cunoscută până acum. Eu le doresc succes și abia aștept să vin din nou la teatru să mă bucur de profesionalismul lor. Până atunci, voi aștepta în umbră.
Iată că s-a terminat și cana mea de cappuccino...dar dragostea de diversitate niciodată!
Așa că, am să-mi spun și eu opinia (ca să mă bag și eu ca musca în lapte) despre situația teatrului Sică Alexandrescu din Brașov. Chiar am stat și am urmărit acest scandal. Am ascultat ceea ce protestatarii au avut de spus, apoi ceea ce spun celălalte părți implicate. Apoi am citit comentariile oamenilor din afara instituției (adică a cetățenilor de rând, unii spectatorii, alții doar dădeau din degete pe Facebook) și am ajuns la următoarele concluzii:
Sunt un spectator care a văzut o mare parte din piesele de la teatrul nostru. Am un respect extraordinar pentru actorii care ne-au făcut să rădem în piese ca „Fazanul”, „Fanteziile soțului meu aproape că m-au înnebunit”, dar și să înțelegem drama unor personaje din piesele „Jack și femeile lui”, „Trei femei înalte” sau „Despre iubire la om”. Le-am văzut potențialul și cred că ar trebui să-i înțelegem că nu au condiții să-și exercite profesia. Un actor bun joacă și în frig, și la cald, și la tristețe, și la bucurie.
Dar oare un profesionist trebuie să sufere pentru a-și face treaba? Sau oare dacă nu are condiții, nu-și mai face treaba de loc? Și aici nu-mi pun întrebarea doar pentru actori, ci și pentru medici, profesori, avocați etc.
Oricum, cred că acest protest a fost unul chiar civilizat. Cred că este un mod curat de a protesta și de a prezenta o situație care nouă spectatorilor nu ne era cunoscută până acum. Eu le doresc succes și abia aștept să vin din nou la teatru să mă bucur de profesionalismul lor. Până atunci, voi aștepta în umbră.
Iată că s-a terminat și cana mea de cappuccino...dar dragostea de diversitate niciodată!
Comentarii
Trimiteți un comentariu