Treceți la conținutul principal

Postări

Homeschooling vs. public

Toată lumea se agită pe internet de situația Danei Nălbaru în legătură cu alegerea pe care a făcut-o atunci când și-a retras fiica din școala de masă, preferând să învețe acasă. Adică homeschooling. În România acest sistem de homeschooling nu a fost implementat și nici nu se cunoaște foarte bine. Homeschooling-ul se practică în general în SUA, unde copiii celebrii sau cei care nu se adaptează în școala de masă sunt înscriși de către părinții lor să frecventeze cursuri acasă. Foarte multă lume se întreabă dacă este rău pentru copil să nu meargă în școala de masă. În calitate de specialist, eu cred că este în regulă să facă homeschooling, doar dacă părintele îi adaptează programul copilului astfel încât să își facă prieteni, să parcurgă lecții care îi vor fi utile și se cer în luarea unei diplome. Altfel, acest sistem de homeschooling nu poate duce decât la închiderea în sine a copilului sau poate deveni antisocial. De asemenea, există riscul ca sistemul să nu fie acreditat, deci nic...

911 sau când omenirea a luat-o razna

Astăzi se împlinesc 15 ani de când marele World Trade Center din New York a fost practic șters de pe fața pământului de către două avioane proiectate (poate) să distrugă un simbol american. La 11 septembrie 2001 lumea a părut că a luat o întorsătură neplăcută: un război a pornit, cancerul a devenit una din cele mai răspândite boli din lume și lupta antiterorism a devenit sport internațional. Corectați-mă dacă greșesc, dar parcă de atunci lumea nu mai e aceeași. Am devenit dependenți de tehnologie, preferăm sedentarismul, suntem mai sensibili la schimbările climatice și chiar, mai bolnavi. Eveniment petrecut într-o zi și o lună în care omenirea parcă avea nevoie de ajutor (911 - numărul de urgență în SUA, 9/11 - data la care s-a petrecut tragedia), a dus la o criză de care toată lumea suferă, deși au trecut 15 ani. Cu toții știți la ce mă refer. Pentru cei care nu știu: nu există zi în care să nu spunem că lumea a devenit un loc ciudat, că parcă tot ce se întâmplă e împotriva noast...

Serial nou captivant

Filmele anilor `80 au revenit la modă printre producătorii de la Hollywood. Și pentru că majoritatea filmelor din acea perioadă le-am îndrăgit, de curând am descoperit un serial de care m-am îndrăgostit: Stranger Things.  Evident, este un serial nou, din 2016 chiar, creatorii inspirându-se din filmele SF ale anilor `80 în special E.T, Alien, Jaws, Carrie, The Shinning etc. Serialul se focusează pe dispariția lui Will și căutarea lui, El (o fetiță care pare a face parte dintr-un experiment) și adolescenții Nancy & co. Îl puteți găsi pe Netflix (sau alte resurse) și nu are decât 8 episoade cu durata între 40 și 50 minute. Pe mine personal serialul m-a captivat, este necesar să fiți atenți la detalii, deoarece este plin de metafore care dau indicii cu privire la ce se va întâmpla pe parcursul serialului. De asemenea, coloana sonoră o veți adora. Mai multe nu vreau să vă spun, deci tot ce trebuie să faceți este să vă faceți timp pentru a urmări cele 8 episoade. Aștept opin...

Turiști americani (shity tourists)

Zilele trecute a apărut în presă un filmuleț postat pe Youtube cu doi americani care au vizitat România cu bani puțini. Au călătorit cu CFR (bineînțeles, cu personalul), s-au cazat în camere în regim hotelier și au făcut cumpărături la LIDL și au servit cina la McDonalds. Ca mai apoi să spună că românii put, camera unde au fost cazați au gândaci și podeaua e murdară și că trenul e groaznic. Și toate astea au fost filmate și postate pe canalul mondial Youtube (nu voi posta filmulețele, căci nu vreau să le fac reclamă). Postarea în presa online a celor doi turiști răutăcioși a strârnit controverse, iar românii care consideră că propria țară este într-adevăr așa cum o definesc americanii au început să se înmulțească ca ciupercile după ploaie. Dar mi-a plăcut la nebunie un lucru: că numărul de persoane lipsite de patriotism a fost mai mic decât al persoanelor care au considerat că cei doi americani au exagerat. Și cu toții au recunoscut că țara noastră nu e perfectă și că avem multe de...

Muzica noastră vs. muzica lor

Atitudinile față de copii s-au schimbat în decursul celor 26 de ani de democrație. Dacă înainte, copii erau lăsați în voia lor, aveau voie să se murdărească și materiile studiate la școală nu erau o problemă, acum lucrurile stau exact invers. Atitudinea față de copii acum este de (supra)protecție, iar materiile studiate la școală îi preocupă pe toți cei care nu mai suntem elevi/studenți. Asta nu este un lucru neapărat rău, dar am observat că există tendința de a-i critica pe copii după muzica pe care o ascultă. Ei bine, vreau să vă spun că și noi ascultam muzică asemănătoare cu muzica din prezent. Iată câteva exemple: Litoralul românesc este supraevaluat încă din anii 2000, iar gagicile care sunt libere să folosească autobronzant vor fi mereu la modă printre puștoaice. Muzica noastră: Andre - Liberă la mare Muzica lor: Corina - Autobronzant Alcoolul este cool pentru orice generație sub 18 ani, să bei la necaz e și „mai mișto”. Iar dacă îți mai înșeli...

5 ore într-o instituție publică

Anul acesta am zis să îmi încerc și eu norocul de a intra în sistemul de învățământ românesc. Am dat examen, l-am promovat, am medie bună, sunt în primii 10. Și ghiciți ce? Abia sunt posturi. Iar instituțiile comunică din gând în gând (nu din când în când). Ieri specializarea mea a fost programată la ora 17:15 și am ajuns la ora 17 ca să fiu sigură că nu voi întârzia. Ghiciți ce (din nou): am intrat în jur de ora 21:30 și am ieșit pe la 22:15...estimativ. În tot acest timp mi-au venit tot felul de idei și chiar o rimă. 1. „Am întrebat 100 de români, ce poți face cât stai la coadă la inspectorat? Sigur s-ar fi gâsit 8 variante. Puteți scrie într-un comentariu care credeți că ar fi fost răspunsurile. 2. Inspectoarea generală nu a ieșit din sediu cât timp am stat acolo, iar la un moment dat au intrat niște jandarmi. Probabil că se temea să nu fie linșată de populația enormă din curtea inspectoratului. 3. Un câine și-a făcut apariția la poarta unde se poate parca. Probabil că și e...

Cu ce m-am ales după 1 an de blogging

Astăzi, 16 august 2016, blogul Iulia scrie despre lucruri diverse a împlinit 1 anișor!! Și pentru că mă simt mică față de alți bloggeri, aș vrea să împărtășesc câteva lucruri care le-am învățat în tot acest timp datorită blogului. În primul rând, aș vrea să mulțumesc tuturor cititorilor mei, celor care dau click pe postări ca să mă încurajeze și celor care îmi mai scriu câte un comment din când în când. Probabil că fără voi nu aș fi continuat să mai scriu. Am învățat că este important să scrii din inimă ca să iasă bine. Apoi am învățat că fără câte o poveste personală nu faci nimic, e ca și cum nu-ți pui amprenta pe ceea ce scrii. Sau ca și cum nu ai fi tu. Am învățat că trebuie să-ți placă ce scrii. Dacă nu-ți place tematica abordată, totul va fi flasc și cu siguranță, nu vei atrage nici cititori. Am mai învățat să aștept să sosească inspirația și motivația. Fără ele, poți cădea în plasa scrisului fără sens. Și este important să-i dai sens blogului tău și chiar să-ți dai sens ...