Treceți la conținutul principal

Turiști americani (shity tourists)

Zilele trecute a apărut în presă un filmuleț postat pe Youtube cu doi americani care au vizitat România cu bani puțini.

Au călătorit cu CFR (bineînțeles, cu personalul), s-au cazat în camere în regim hotelier și au făcut cumpărături la LIDL și au servit cina la McDonalds. Ca mai apoi să spună că românii put, camera unde au fost cazați au gândaci și podeaua e murdară și că trenul e groaznic. Și toate astea au fost filmate și postate pe canalul mondial Youtube (nu voi posta filmulețele, căci nu vreau să le fac reclamă).

Postarea în presa online a celor doi turiști răutăcioși a strârnit controverse, iar românii care consideră că propria țară este într-adevăr așa cum o definesc americanii au început să se înmulțească ca ciupercile după ploaie. Dar mi-a plăcut la nebunie un lucru: că numărul de persoane lipsite de patriotism a fost mai mic decât al persoanelor care au considerat că cei doi americani au exagerat. Și cu toții au recunoscut că țara noastră nu e perfectă și că avem multe defecte, și totuși avem părți bune. Am vazut români care le-au scris în comentarii pe Youtube explicându-le că trebuiau să se informeze și că ceea ce au făcut ei nu este demn de un turist, cei doi au împărțit în stânga și în dreapta diverse jigniri.

Canalul lor de Youtube are ca temă călătoriile cu bani puțini în toată lumea, total independenți și neinformați, ceea ce evident duce spre nemulțiri și spre alegerea servirii meselor la KFC, MCDonalds, cumpărături în hipermarketuri etc. Așa că ce rost mai are să le dăm atenție?

Atâta știu, atâta fac. Însă noi românii trebuie să ne iubim țara. Avem nevoie de iubirea de țară pentru a putea să evoluăm. Doar așa vor funcționa lucrurile.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...