Treceți la conținutul principal

Homeschooling vs. public

Toată lumea se agită pe internet de situația Danei Nălbaru în legătură cu alegerea pe care a făcut-o atunci când și-a retras fiica din școala de masă, preferând să învețe acasă. Adică homeschooling.

În România acest sistem de homeschooling nu a fost implementat și nici nu se cunoaște foarte bine. Homeschooling-ul se practică în general în SUA, unde copiii celebrii sau cei care nu se adaptează în școala de masă sunt înscriși de către părinții lor să frecventeze cursuri acasă.

Foarte multă lume se întreabă dacă este rău pentru copil să nu meargă în școala de masă. În calitate de specialist, eu cred că este în regulă să facă homeschooling, doar dacă părintele îi adaptează programul copilului astfel încât să își facă prieteni, să parcurgă lecții care îi vor fi utile și se cer în luarea unei diplome. Altfel, acest sistem de homeschooling nu poate duce decât la închiderea în sine a copilului sau poate deveni antisocial. De asemenea, există riscul ca sistemul să nu fie acreditat, deci nici diploma de finalizare a studiilor să nu fie valabilă.

Dar homeschooling-ul are și părți bune: educația pe care o primește este centrată pe dezvoltarea sa, poate înțelege mai ușor anumite noțiuni și poate avea o relație mai apropiată cu profesorii săi (asta numai în cazul în care există o echipă de profesori pe domenii diferite, ca de exemplu, domeniul om și societate un profesor, domeniul științe alt profesor.

Este important să fim deschiși ca să-l putem înțelege pe cel din jurul nostru. Cu toată povestea asta, am văzut oameni care au fost mai mult împotriva homeschooling-ului pentru că au fost obișnuiți în școala de masă, iar reacțiile care sunt în public sunt normale.

Să nu uitâm însă că fiecare știe ce are acasă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...