Treceți la conținutul principal

911 sau când omenirea a luat-o razna

Astăzi se împlinesc 15 ani de când marele World Trade Center din New York a fost practic șters de pe fața pământului de către două avioane proiectate (poate) să distrugă un simbol american. La 11 septembrie 2001 lumea a părut că a luat o întorsătură neplăcută: un război a pornit, cancerul a devenit una din cele mai răspândite boli din lume și lupta antiterorism a devenit sport internațional.

Corectați-mă dacă greșesc, dar parcă de atunci lumea nu mai e aceeași. Am devenit dependenți de tehnologie, preferăm sedentarismul, suntem mai sensibili la schimbările climatice și chiar, mai bolnavi.

Eveniment petrecut într-o zi și o lună în care omenirea parcă avea nevoie de ajutor (911 - numărul de urgență în SUA, 9/11 - data la care s-a petrecut tragedia), a dus la o criză de care toată lumea suferă, deși au trecut 15 ani. Cu toții știți la ce mă refer.
Pentru cei care nu știu: nu există zi în care să nu spunem că lumea a devenit un loc ciudat, că parcă tot ce se întâmplă e împotriva noastră, totul este anormal și că timpul trece din ce în ce mai repede.

Poate că trebuie să privim din altă perspectivă aceste anormalități. Poate nu e neapărat nevoie de schimbarea unor legi, ci și de schimbarea noastră. Cel mai greu lucru. Câteodată trebuie să facem și lucruri care nu ne plac. Poate acest 911 nu înseamnă că omenirea a luat-o razna, ci pur și simplu înseamnă că strigăm după ajutor, ajutor pe care noi îl tot așteptâm, când de fapt, ajutorul suntem fiecare dintre noi.

Apropo: pe locul WTC stă acum o gară, semn că trebuie să mergem mai departe, iar cei care se sacrifică pentru ca noi să mergem mai departe merită toată dragostea noastră. În fiecare din noi este un erou care face ca lumea să meargă mai departe. Fii și tu unul dintre ei!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...