Treceți la conținutul principal

Amintiri din curtea școlii

Astăzi a început un nou an școlar. Pot să zic că îmi aduc aminte cu drag de anii de școală, de profesorii mei, de colegii mei. Îmi aduc aminte că-mi plăcea să stau în prima bancă, nu știu de ce, dar știu că rețineam lecțiile mai ușor și vedeam mai bine la tablă.

Probabil că am mai povestit asta, însă atunci când eram în școala generală, eram o gașcă întreagă care plecam spre aceeași școală. Numai din același cartier eram în jur de 6-7 copii, iar pe drum îi mai „culegeam” și pe alții. Era un sentiment plăcut, nu era zi să nu râzi sau să nu povestești ce ai făcut peste weekend.

Când ajungeam la școală, priveam tot timpul terenul de sport să văd dacă nu cumva era băiatul de care îmi plăcea pe atunci. Evident, la liceu lucrurile au stat altfel. Îmi amintesc în clasa a noua, toți bobocii își căutau „piesa” pe care să o observe în tăcere.

Trebuie să recunosc că nu-mi plăcea să merg la școală iarna. Cred că majoritatea fetelor admit asta, dar uram să fiu „spălată” cu forța, bulgărită și lasată să zac cu zăpadă în pantaloni toată ziua. Însă, singura perioadă din iarnă care îmi plăcea, era când venea vacanța de Crăciun. Din fiecare clasă se auzeau colinde, unele clase erau împodobite de către elevi și părinți.Profesorii așteptau și ei nerăbdători sărbătorile de iarnă. Era frumos.

Astăzi m-am uitat la știri. Mă uitam la chipurile elevilor. Nu era nimeni trist. Sunt sigură că fiecare dintre ei abia așteaptă să povestească ce a făcut în vacanță sau să se cunoască cu noii colegi. Anii de școală înseamnă amintiri.

În încheiere, vreau să vă zic, să aveți parte de un școlar cât mai bun, cu sănătate și tot ce vă doriți. Și nu uitați, creați-vă amintiri care să vă aducă zâmbetul pe buze!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau. Era amuz

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,