Am ajuns să împlinesc și vârsta de 26 de ani. Nici că-mi vine să cred. Din fericire, la 26 de ani nu ești bătrân, dar simți că timpul trece repede. Fiind o fire nostalgică, mi-am amintit cum eram eu acum 10 ani.Nu știu cât de mult m-am maturizat de atunci, dar știu că am avut parte de tot felul de întâmplări care probabil că m-au maturizat.
Cum eram la 16 ani? Un copil în căutarea dragostei. Cu dorința de a cuceri, de a simți îmbrățișări și de a cunoaște oameni noi. Ceea ce s-a și întâmplat. La 16 ani nu-ți dorești altceva decât să treci prin viață și să te distrezi.
Au trecut 10 ani de atunci, ceea ce mi se pare interesant. Timpul trece foarte repede, mai ales acum când suntem în general ocupați să ne atingem idealurile în rutina zilnică. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că mă bucur că am câștigat atât de mult din adolescența mea. Sunt de părere că mi s-au împlinit dorințele (ai grijă ce-ți dorești), am învațat mult (cum să treci peste greutăți singur), am iubit mult (fiecare băiat pe care l-am întâlnit l-am iubit în felul său), m-am distrat (cu prietenii mei nu era zi să nu râdem, când eram elevă mergeam la baluri), am luat și note bune și mai puțin bune fără să mă necăjesc din cauza lor. Deci mai pe scurt, m-am bucurat de tot ce se ivea.
Am regrete? Da și nu. Vreau să întorc timpul înapoi? Nu. Cel puțin nu încă. Sunt prietenii pe care nu le mai pot recupera? Da. Am iubit pe cine trebuie? Da și nu.
Uneori e bine să ne punem aceste întrebări. Măcar o dată la 10 ani, să ne autoevaluăm. Așa îți poți da seama cât ai realizat. Deși e devreme să spun că sunt împlinită, pot spune că mă bucur că nu am o viață plictisitoare.
Le mulțumesc tuturor celor care mi-au făcut acești 10 ani de neuitat!
Cum eram la 16 ani? Un copil în căutarea dragostei. Cu dorința de a cuceri, de a simți îmbrățișări și de a cunoaște oameni noi. Ceea ce s-a și întâmplat. La 16 ani nu-ți dorești altceva decât să treci prin viață și să te distrezi.
Au trecut 10 ani de atunci, ceea ce mi se pare interesant. Timpul trece foarte repede, mai ales acum când suntem în general ocupați să ne atingem idealurile în rutina zilnică. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că mă bucur că am câștigat atât de mult din adolescența mea. Sunt de părere că mi s-au împlinit dorințele (ai grijă ce-ți dorești), am învațat mult (cum să treci peste greutăți singur), am iubit mult (fiecare băiat pe care l-am întâlnit l-am iubit în felul său), m-am distrat (cu prietenii mei nu era zi să nu râdem, când eram elevă mergeam la baluri), am luat și note bune și mai puțin bune fără să mă necăjesc din cauza lor. Deci mai pe scurt, m-am bucurat de tot ce se ivea.
Am regrete? Da și nu. Vreau să întorc timpul înapoi? Nu. Cel puțin nu încă. Sunt prietenii pe care nu le mai pot recupera? Da. Am iubit pe cine trebuie? Da și nu.
Uneori e bine să ne punem aceste întrebări. Măcar o dată la 10 ani, să ne autoevaluăm. Așa îți poți da seama cât ai realizat. Deși e devreme să spun că sunt împlinită, pot spune că mă bucur că nu am o viață plictisitoare.
Le mulțumesc tuturor celor care mi-au făcut acești 10 ani de neuitat!
 |
| Bonus, o altă fotografie cu mine de când aveam vreo 16 ani. |
Comentarii
Trimiteți un comentariu