Îmi aduc aminte câteodată că am avut și eu 15, 16, 17 ani. Am fost eleva colegiului economic din Brașov. Inițial nu am fost încântată de a studia la un liceu cu profil de servicii, deoarece am visat dintodeauna că voi fi elevă la un liceu cu profil de filologie. Eh..uneori visele nu se îndeplinesc.
Am fost destul de trsită de faptul că ajunsesem să fac un profil care-mi displăcea total: alimentație și turism, mai precis, urma să am calificarea de ospătar. Ceea ce mă zgâria pe urechi. Dar până la urmă a fost bine, așa că pe această cale le mulțumesc profesorilor mei din liceu. Fără profesionalismul și bucuria de a fi profesori nu ar mai fi fost orele la fel de plăcute și nici anii de liceu.
Mi-a plăcut faptul că aveau simțul umorului în anumite momente, ceea ce i-a făcut extraordinari, mai ales, pentru că perioada adolescenței este complicată și agitată, astfel încât nu se comportau imposibil.
Replici celebre ale profesorilor mei din liceu (pe care mi le amintesc; amintirile, însă, sunt nenumărate):
„Doi puncți” (n.b. era ironic)
„Roșii umplute cu pastă de brânză”
„Aoleu, cât piper ai pus!”
„Uniforma ta unde este?”
„Ia să vad, pe cine ascult eu astăzi...pe Mihaela sau pe Ștefania?”
„Nu dau accept pe Facebook.”
„Ești brănean?”
„Borsec, cine mai vrea Borsec?” (n.b. bidoanele de Borsec miroseau a țuică - această întâmplare, promit că o voi povesti cu altă ocazie).
Ideea este că profesorii nu ai cum să-i uiți. Ei își pun amprenta asupra vieții tale și nu este ușor să faci în așa fel încât să pui o amprentă pozitivă asupra elevilor tăi.
Pe mine m-au câștigat pe viață.
Am fost destul de trsită de faptul că ajunsesem să fac un profil care-mi displăcea total: alimentație și turism, mai precis, urma să am calificarea de ospătar. Ceea ce mă zgâria pe urechi. Dar până la urmă a fost bine, așa că pe această cale le mulțumesc profesorilor mei din liceu. Fără profesionalismul și bucuria de a fi profesori nu ar mai fi fost orele la fel de plăcute și nici anii de liceu.
Mi-a plăcut faptul că aveau simțul umorului în anumite momente, ceea ce i-a făcut extraordinari, mai ales, pentru că perioada adolescenței este complicată și agitată, astfel încât nu se comportau imposibil.
Replici celebre ale profesorilor mei din liceu (pe care mi le amintesc; amintirile, însă, sunt nenumărate):
„Doi puncți” (n.b. era ironic)
„Roșii umplute cu pastă de brânză”
„Aoleu, cât piper ai pus!”
„Uniforma ta unde este?”
„Ia să vad, pe cine ascult eu astăzi...pe Mihaela sau pe Ștefania?”
„Nu dau accept pe Facebook.”
„Ești brănean?”
„Borsec, cine mai vrea Borsec?” (n.b. bidoanele de Borsec miroseau a țuică - această întâmplare, promit că o voi povesti cu altă ocazie).
Ideea este că profesorii nu ai cum să-i uiți. Ei își pun amprenta asupra vieții tale și nu este ușor să faci în așa fel încât să pui o amprentă pozitivă asupra elevilor tăi.
Pe mine m-au câștigat pe viață.
 |
| 16 ani |
Comentarii
Trimiteți un comentariu