Treceți la conținutul principal

Înapoi din vacanță

Știu că nu am mai postat de câteva săptămâni. Am fost destul de ocupată cu examenul de titularizare (pe care l-am și luat), cu câteva plimbări și cu hotărârea de a mă înscrie la master.

M-am întors din vacanță mai odihnită și fericită. Încep să simt cum creativitatea vrea să fie așternută „pe hârtie”, așa că mi-ar plăcea să împărtășesc cu voi pe unde m-am plimbat.

1. București. Am început bine, nu? Deși, nu e prima dată când trec prin București, mereu mi-am dorit să văd mai mult decât trafic și semafoare. Din păcate, a plouat. În schimb, am putut vedea cât de repede se poate face o shaorma (sub un minut).
Ce mi-a plăcut: Arcul de Triumf, Palatul Parlamentului și rapiditatea cu care se face shaorma.
Ce nu mi-a plăcut: faptul că șoferii nu semnalizează și că traficul este aglomerat (nu vreau să știu cum e iarna) și străzile sunt nemarcate.


2. Peșterea Dâmbovicioara. Superb loc. Te fură peisajul, în special dacă mergi pe culoarul Bran - Rucăr e imposbil să nu te îndrăgoatești de verdele crud, vacile care pasc liniștite și de vulpile pe care s-ar putea să le întâlnești (i-am văzut doar coada).
Ce mi-a plăcut: peisajul rustic, șerbetul și siropul de fragi (pe care le găsești direct de la oamenii din loc), faptul că am aflat că a existat o specie de urs (care a dispărut acum mult timp) și a avut bârlogul în peșteră.
Ce nu mi-a plăcut: pe alocuri sunt gunoaie care nu păreau prea recente.
Cost intrări: 2 lei (intrarea în Parcul Național Piatra Craiului) și 8 lei (intrarea la peșteră).





3. Mânăstirea Curtea de Argeș. E păcat să ratezi mânâstirea dacă treci pe la Peștera Dâmbovicioara. Mânăstirea se află la 80 de kilometri, drumul pe care noi l-am parcurs (prin zona Câmpulung) nu a fost cel mai ok, dacă ești cu mașina personală e posibil să o strici, fiindcă sunt multe cratere (nu gropi); în sate drumul este asfaltat, dar între sate este dezastru. În fine, mânăstirea este o adevărată capodoperă: curtea este impecabil întreținută, picturile realizate în mânăstrire sunt considerate opere de artă, iar dacă nu treci fără să observi mormitele familie regale din România și moaștele Sfintei Filofteia, din nou, e păcat (aici nu mă refer neapărat la religie).
Ce mi-a plăcut: totul este curat, îngrijit, simți că ești într-o mânâstire, ceea ce în anumite zone ale țării, în mânăstiri nu vei întâlni această liniște.
Ce nu mi-a plăcut: nu poți vedea mai mult în micul orășel Curtea de Argeș.
Cost intrări: 2 lei în mânăsirea în care se află mormintele familiei regale și taxă foto în interiorul mânăstirii.




Locuri pe lângă care am trecut, dar probabil pe care mi-ar plăcea să le văd în amănunt: Câmpulung Muscel și Râmnicu Vâlcea, mai precis Căciulata. Nu mai știu exact motivul pentru care nu am oprit, probabil faptul că aveam niște obiective bine stabilite.

Cam asta a fost vacanța mea. Scurtă, dar frumoasă. Pentru următoarea vacanță, mi-ar plăcea să vizitez zona Maramureșului, iar dacă ați vrea să-mi recomandați și alte zone din România, sunt deschisă la sugestii și păreri.

Pentru cei care acum pleacă în concediu, le doresc să se bucure de el ca la carte și îi sfătuiesc să vadă mai mult decât un șezlong și o plajă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...