Treceți la conținutul principal

13 reasons why si legatura cu viața noastră

Bullying-ul sau hărțuirea. Asta este legătura dintre serialul 13 reasons why și viața noastră. Fiecare dintre noi a experimentat la un moment dat hăruțuirea; fie a hărțuit într-un mod voit sau nu, sau a fost hărțuit. Nu aș vrea să fac spoiler, pentru că este foarte important să-l urmăriți și sunt convinsă că vă veți identifica cu cel puțin unul dintre personaje. Chiar dacă este un serial american, o să găsiți „simptome” care se regăsesc oriunde în lume: tachinarea, zvonurile, consumul de alcool sau droguri, rușinea sau vinovăția, singurătatea, abuzul sexual, minciuni ș.a.


Și eu am fost acolo. Mult timp. Și nu doar în liceu. Și da, au rămas urme. Rămân cicatrici pe inima ta, iar de fiecare dată când ești acolo, ele se pot redeschide. E greu, dar poți trece peste. Este important să rămâi focusat pe ideea de schimbare. Altfel, nu poți să depășești momentul.

Acțiunea serialului se desfășoară pe perioada liceului, astfel încât mi-am adus aminte de mine în perioada liceului. Cum eram eu în liceu? O nesigură, o speriată care își dorea să-și facă prieteni și să nu fie singură. Am reușit vrând nevrând să îmi fac prieteni sau cel puțin așa am crezut la un moment dat. Ba chiar am avut și un iubit și ne formasem așa un anturaj foarte fain cu care ne petreceam timpul liber. Dar acest „ne petreceam timpul liber” era de fapt „își petrecea timpul liber”, pentru că eu nu am făcut cu adevărat parte din anturaj. Și te simți singur și izolat. Te gândești că sigur discută despre tine și tot ceea ce faci. Și am constatat că era adevărat, pentru că de fiecare dată când lipsea cineva de la întâlnirile cu anturajul, clar se discuta de acea persoană (asta e doar o parte din ceea ce  s-a întâmplat, dar din motive personale nu aș vrea să public nimic din ceea ce s-a petrecut atunci).

Nu vreau să-i judec. A trecut oricum mult timp de atunci, iar eu am învățat foarte mult din perioada liceului. Am învățat că prietenii adevărați petrec timp cu tine, și te ascultă când ai ceva de zis. Să ai un iubit nu este așa important pe cât pare. Am mai învățat că nu trebuie să stai singur, ci să te lupți să ai o ocupație și să ieși în lume. Important este să vorbești cu un adult despre asta. Adulții au experimentat bullying-ul și atunci vor știi să te înțeleagă și să te ajute.

Contezi. Să nu uiți asta!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...