Treceți la conținutul principal

Ce ar fi, dacă aș fi....un dulap

Dacă vreodată aș vrea să fiu o creație, dar nu o făptură,  aș dori să fiu un dulap. Un dulap într-un dormitor cu postere pe pereți, cutii de bijuterii și cărți pline de aventuri. Dulapul este plin de haine și pantofi pentru fiecare anotimp, rochi, pantaloni, cămăși, tricouri, sandale, teneși sau șlapi. Nu ar lipsi nici accesoriul meu preferat, o eșarfă roșie așezată pe una din ușile dulapului. Într-un chenar din camera unde se află dulapul, statea așezat lângă o mușcată înflorită, un nasture uitat.

Fiind un dulap, dintr-un dormitor, rar văd lumea de afară. Câteodată rămâne o ușă deschisă să simt și eu miros de pască și drob, aud discuții despre procesul de încondeiere, atunci știu că urmează ca înăuntrul meu o să se facă ordine. Da, e primăvară. Aerul e uneori proaspăt, uneori e umezit. Un leagăn dintr-o curte alăturată nu mai aduce a liniște, acum aduce a copilările. Doi clovni s-au gândit că a etira niște baloane vor face ca primăvara să fie diferită. Nimic adevărat.

În dormitorul unde mă aflu eu, stă scris numele unui partener media care are niște fotografii demne de transpus în realitate cu ajutorul meu. Este evident că participă la o altă probă dintr-un concurs de blogging ca partener SuperBlog. Nu e singurul blog partener care deseori scrie de subseară tot felul de povești interesante menite să-mi capteze atenția.

Îmi aduc aminte de o poveste care mi-a rămas întipărită în memoria inelelor de lemn. Eram vorba despre o după amiază însorită în care doi tineri se plimbau la marginea unui lac. Peisajul era verde, lacul limpede, păsările cântau o melodie care aducea aminte de înflorirea liliacului. Cei doi tineri erau fericiți, în așteptarea zilelor fierbinți de vară, plănuiau o vacanță pe litoral. Plănuiau să petreacă în doi, să fugă precum Romeo și Julietta. Nemulțumirea lor era legată de oamenii care se împotriveau lor, astfel încât erau nevoiți să fugă. Își doreau să se cunoască mai bine, să se bucure de razele soarelui și să se iubească în valurile mării. Nu-mi aduc aminte ce s-a întâmplat mai departe, dar m-a făcut să-mi doresc să evadez și eu, să nu mai fiu un simplu dulap. Îmi doresc să mă iubească și pe mine cineva, să nu mai fiu atât de încărcat de haine purtate și nepurtate. Aș vrea ca acel nasture din chenar să fie cusut acolo unde lipsește, numai să nu mai fie singur. Poate cândva voi fi auzit. Speranța...moare ultima.

Asta e povestea unui dulap. Dulapul din camera ta, drag superblogger, care poate îți insuflă inspirație, poate nu. Poate că el te influențează să participi la Super Blog, poate nu. Un lucru știu sigur: dragostea de scris vine din inimă.


Particip cu acest articol la Spring SuperBlog 2017

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...
5 comentarii
Citiți mai multe

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe