Treceți la conținutul principal

Cum m-am regăsit urmărindu-l pe Harry Potter

Titlul poate pare copilăresc. Sau prostesc. În orice caz, trebuie să spun că am citit și vizionat toate cărțile și filmele ce au legătură cu lumea magică a lui Harry Potter.

Într-o zi am fost tristă. Mă cuprinse o tristețe care parcă îmi inundase sufletul. Cred că oricine a simțit asta la un moment dat, acea tristețe care nu mai dispare, dar important este cum se poate depăși. Și cred că o modalitate de a depăși momentele grele, poate ajuta.

Fiind tristă, am văzut la televizor că se redă seria filmelor Harry Potter și mi-am amintit de Dementori. Da, acele fantome negre care, dacă te întâlneai cu ele îți sustrăgeau cele mai frumoase amintiri și rămâneai cu dezamăgirile. Știu că Dementorii nu există, însă în ziua respectivă parcă mă întâlnisem cu unul. Și atunci mi-am zis: „trebuie să presar puțină magie și chiar de ce nu, să fac o vrajă”.
 Și am reușit. Asemănător lui Harry, am creat un patronus, care a fost însuși secvențele din film unde erau prezentate prietenia, loialitatea, răbdarea și curajul. Și atunci am simțit că totul va fi bine.
Și nu doar asta m-a făcut să mă regăsesc; ci dorința lui Harry de a face bine, de a oferi o lume mai bună celor din jur.

„În fiecare dintre noi există și bune și rele; însă asta ne face diferiți: unii dintre noi ascultăm mai mult de partea bună și unii dintre noi mai mult de partea rea. Tu faci parte din categoria celor care ascultă de partea bună”, i-a spus  Sirius Black lui Harry Potter atunci când se întreba dacă nu cumva a intrat în categoria celor care fac magie neagră. Sunt sigură că fiecare dintre noi se simte în deznădejde și are parte de emoții negative.

Așa că Harry Potter m-a ajutat să uit de ideile în care o problemă e greu de depășit, și m-a făcut să cred că și cele mai negre gânduri pot fi îndepărtate chiar și fără baghetă.

Ce voi scrie acum, vor înțelege doar fanii seriei: dedicated to Ollivander!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...