Treceți la conținutul principal

Rio

Eu sunt mare fană a gimnasticii artistice, în special feminine. Din 4 în 4 ani mă uit cu sufletul la gură pe TVR să văd cum sportivii noștri români evoluează printre alți sportivi din lume.

Urmăresc Jocurile Olimpice de când eram doar o puștoaică: mai precis de când era Andreea Răducan, Monica Roșu, Sandra Izbașa și Cătălina Ponor. După fiecare olimpiadă veneau acasă cu medalii și cu zâmbetul pe buze. Mândria noastră de români care ne urâm țara a crescut și am început să credem că sportivii noștri sunt niște cai de bătaie.

Ei bine, s-a întâmplat ca în 2016 să nu mai meargă treaba ca înainte. Oare de ce? Haideți să ne gândim...

1. Nu se mai investește în sport. Deloc. Și investiția nu e doar a statului, ci și a părinților care își înscriu copiii în cluburi sportive. Iar copiii trebuie să-și dorească să practice un sport. Acum este era tabletelor..

2. Așteptările pentru sportivii noștri sunt destul de mari. Dacă au experiență nu înseamnă că gata, automat vor veni medaliați. Trebuie să iasă din cap această mentalitate. Dupa vârsta de 20 de ani, practicând acest sport, riști foarte mult din punct de vedere medical. Aș vrea să aud păreri contra la acest argument..și dacă sunt înseamnă că persoana care mă va contrazice nu dă 2 bani pe propria sănătate.

3. În România, cel mai important sport este fotbalul în timp ce se scuipă semnițe.

Probabil că s-ar lungi lista..nu vreau să fiu mai acidă de atât..nu pot schimba eu lumea. Andrei Muntean trebuie susținut în continuare la finala de la paralele. Cât despre Cătălina și Marian..toată stima!

A! Să nu uităm de echipa de la scrimă, de tenis, haltere și canotaj. Și presimt că nu se vor opri aici!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...