Treceți la conținutul principal

Ilustrate cu flori de câmp

O dată cu venirea primăverii, așa cu căldură, pomi înfloriți, alergia la polen care mi s-a reactivat si o schimbare de look, am găsit un film românesc care poartă nume de primăvară: „Ilustrate cu flori de câmp”.

Filmul este românesc, lansat pe vremea comunismului, unele surse spun că în 1974, altele în 1975. Tema filmului este avortul, interzis la aceea vreme (în ziua de azi am spune despre avort că ar fi bine să fie interzis, ce nu știu să folosească metode de protecție?). Într-adevăr avortul poate avea consecințe negative, dar pe atunci avea consecințe catastrofale. Nu doar că era interzis prin lege, dar nici metode de protecție nu existau. Din ce m-am mai informat, nici educație sexuală nu se făcea. Deci nada. Mai bine nu făceai sex.

Așa că femeile rămâneau totuși însărcinate, dar constatau că nu-și doresc copilul, așa că o luau pe calea ilegalității: încercau tot felul de lucruri neortodoxe pentru a scăpa de bebeluș. Unele dintre ele nu reușeau și nășteau copii cu dizabilități și deficiențe grave. Ca urmare, copilul tot murea, căci la azilele de „handicapați”nu existau condiții umane.

În fine, să revin la film, domnișoara Laura rămâne însărcinată cu un bărbat însurat, care evident nu-și dorește copilul. Așa că apelează la Didina interpretată de nimeni alta Draga Olteanu Matei pentru a face treaba murdară. Din nefericire, Laura moare și de aici situația devine cu adevărat tensionată (mai multe nu mai dezvălui - filmul merită văzut).

Deși titlul pare o poveste de dragoste la mare depărtare, ea este o metaforă a „copiilor din flori” cei concepuți/născuți din relații nepotrivite. Aceeași tematică o are și filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (după părerea mea, mult mai dur, nemușamalizat - depinde câte agreați să vedeți).


Ideea este că avortul este un lucru de nefăcut în viața asta, dar e o lecție pentru cei care credeau „că era mai bine atunci” (cred că frica și sărăcia sunt cuvintele cheie care au dus la creșterea numărului de avorturi ilegale). Acum doar s-a schimbat mentalitatea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau. Era amuz

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,