Azi mi s-a părut că primăvara e mai specială decât în alte zile așa că am adoptat o ținută mai largă, așa de 20 - 20 și ceva de grade. Nu aș fi zis că o bluză largă poate provoca așa o întâmplare ciudată;
în timp ce mă plimbam pe stradă cu iubitul meu, ne oprește o bătrână (dialogul a fost cel mai ciudat din viața mea de până acum):
- Vai! Ce aveți acolo? mi-a spus bătrâna uimită.
- Â..poftim? (în gândul meu vroiam să răspund cu „un măr”, căci asta degustam atunci).
- Ce aveți în burtică?
- Nu sunt însărcinată, ci am doar o rochie mai largă! am spus eu, ca mai apoi să trag o porție de râs.
- A, vai mă scuzați, spuse bătrâna zâmbind.
O stație mai târziu, ne pomenim din nou cu bătrâna:
- Să știți că nu am vrut să vă supăr cu nimic, se scuză doamna perfid.
- Stați liniștită, am doar o bluză largă, m-am scuzat la rândul meu cu gândul că o iert pentru nesimțirea de care a dat dovadă.
- Știți, pentru asta vreau să vă dau ceva. Am niște botoșei (a scos dintr-o punguță o pereche de botoșei croșetați - altă gafă) ca să aveți în caz de vine barza.
- Doamnă dar chiar nu avem nevoie momentan, suntem studenți și chiar nu ne pregătim de vreun bebeluș, am spus noi doi în cor.
- Vai, dar insist, spunea baba care tot împingea botoșei în mâna iubitului meu. Totuși aș vrea ceva la schimb.
- Ce anume doamnă?
- Niște bani că lâna-i scumpă.
- Nu am să vă dau bani. Iulia tu ai?
- Da, 1 leu. Și i-am dat babei leul meu. Chipul ei s-a schimbat dintr-o dată. Mai pe românește, i-a picat fața.
Ideea e că baba (îmi pare rău, dar chiar merită să-i spun așa) vroia să facă comerț. Sau cerșea. Ce mi se pare interesant este faptul că nu arăta a doamnă amărâtă care nu avea cu ce să se îmbrace. Și nici nu mirosea urât sau a naftalină. Părea un om ok.
Așa că nu vă lasați fraieriți de baba care se bagă în seamă cu voi pe degeaba. Cu siguranță avea așteptări să-i spun că am băiat (botoșeii erau albaștrii). Doar că mărul din burta mea nu știu ce sex avea.
în timp ce mă plimbam pe stradă cu iubitul meu, ne oprește o bătrână (dialogul a fost cel mai ciudat din viața mea de până acum):
- Vai! Ce aveți acolo? mi-a spus bătrâna uimită.
- Â..poftim? (în gândul meu vroiam să răspund cu „un măr”, căci asta degustam atunci).
- Ce aveți în burtică?
- Nu sunt însărcinată, ci am doar o rochie mai largă! am spus eu, ca mai apoi să trag o porție de râs.
- A, vai mă scuzați, spuse bătrâna zâmbind.
O stație mai târziu, ne pomenim din nou cu bătrâna:
- Să știți că nu am vrut să vă supăr cu nimic, se scuză doamna perfid.
- Stați liniștită, am doar o bluză largă, m-am scuzat la rândul meu cu gândul că o iert pentru nesimțirea de care a dat dovadă.
- Știți, pentru asta vreau să vă dau ceva. Am niște botoșei (a scos dintr-o punguță o pereche de botoșei croșetați - altă gafă) ca să aveți în caz de vine barza.
- Doamnă dar chiar nu avem nevoie momentan, suntem studenți și chiar nu ne pregătim de vreun bebeluș, am spus noi doi în cor.
- Vai, dar insist, spunea baba care tot împingea botoșei în mâna iubitului meu. Totuși aș vrea ceva la schimb.
- Ce anume doamnă?
- Niște bani că lâna-i scumpă.
- Nu am să vă dau bani. Iulia tu ai?
- Da, 1 leu. Și i-am dat babei leul meu. Chipul ei s-a schimbat dintr-o dată. Mai pe românește, i-a picat fața.
Ideea e că baba (îmi pare rău, dar chiar merită să-i spun așa) vroia să facă comerț. Sau cerșea. Ce mi se pare interesant este faptul că nu arăta a doamnă amărâtă care nu avea cu ce să se îmbrace. Și nici nu mirosea urât sau a naftalină. Părea un om ok.
Așa că nu vă lasați fraieriți de baba care se bagă în seamă cu voi pe degeaba. Cu siguranță avea așteptări să-i spun că am băiat (botoșeii erau albaștrii). Doar că mărul din burta mea nu știu ce sex avea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu