Violența nu (mai) este tolerată la noi în societate. Iar de școală nici nu ar trebui să se mai discute. Însă se pare că ar mai exista profesori care manifestă violență verbală.
La noi la Brașov a apărut în presa locală diverse articole în care s-a anunțat de un profesor de chimie al liceului Emil Racoviță care a primit plângeri din partea unor elevi la Consiliul Elevilor. Din ceea ce am citit am înțeles că domnul profesor le-ar fi adresat diverse jigniri. Tot articolul îl găsiți online pe site-ul ziarului Transilvania Expres.
Reacția acestei știri a stârnit un val de reacții care îl susțin pe profesor. Majoritatea susțin că datorită modului său de predare (?) au reușit să învețe la chimie și au avut succes în a fi medici și farmaciști. Oare datorită severității lui s-a ajuns acolo sau a ambiției personale? Îmi pun un mare semn de întrebare.
În copilărie și eu am avut un profesor care nu era prea drăguț în ceea ce privește relația profesor-elev, și totuți nouă ne plăcea de el. Și preda disciplina într-un hal fără de hal, dar totuși ne plăcea (de el, că disciplina ba). Exact ca niște cățeluși care deși stăpânul le-a dat un șut, tot la el se întorc.
Severitatea nu presupune jigniri. De niciun fel. A învăța nu trebuie să presupună presiune. Sau poate că e nevoie de presiune pentru a învăța. Nu știu, încep să cred că școala românească nu s-a schimbat, ci elevii. Fiecare generație este diferită și ar trebui să ne adaptăm. Așa cum ne adaptăm la modă, ar trebui să ne adaptăm și schimbărilor umane.
Dacă vrei ca în viață să fi inteligent, trebuie să te educi. Asta e responsabilitatea școlilor. Dar este și responsabilitatea atât a famililor, cât și a fiecărui individ să aibă parte de educație de calitate. Fără violență.
La noi la Brașov a apărut în presa locală diverse articole în care s-a anunțat de un profesor de chimie al liceului Emil Racoviță care a primit plângeri din partea unor elevi la Consiliul Elevilor. Din ceea ce am citit am înțeles că domnul profesor le-ar fi adresat diverse jigniri. Tot articolul îl găsiți online pe site-ul ziarului Transilvania Expres.
Reacția acestei știri a stârnit un val de reacții care îl susțin pe profesor. Majoritatea susțin că datorită modului său de predare (?) au reușit să învețe la chimie și au avut succes în a fi medici și farmaciști. Oare datorită severității lui s-a ajuns acolo sau a ambiției personale? Îmi pun un mare semn de întrebare.
În copilărie și eu am avut un profesor care nu era prea drăguț în ceea ce privește relația profesor-elev, și totuți nouă ne plăcea de el. Și preda disciplina într-un hal fără de hal, dar totuși ne plăcea (de el, că disciplina ba). Exact ca niște cățeluși care deși stăpânul le-a dat un șut, tot la el se întorc.
Severitatea nu presupune jigniri. De niciun fel. A învăța nu trebuie să presupună presiune. Sau poate că e nevoie de presiune pentru a învăța. Nu știu, încep să cred că școala românească nu s-a schimbat, ci elevii. Fiecare generație este diferită și ar trebui să ne adaptăm. Așa cum ne adaptăm la modă, ar trebui să ne adaptăm și schimbărilor umane.
Dacă vrei ca în viață să fi inteligent, trebuie să te educi. Asta e responsabilitatea școlilor. Dar este și responsabilitatea atât a famililor, cât și a fiecărui individ să aibă parte de educație de calitate. Fără violență.
Comentarii
Trimiteți un comentariu