De curând s-a sărbătorit National Dog Day (adică ziua naţională a tutror câinilor), ulterior am aflat că există şi National Cat Day (o zi dedicată bineînţeles, şi pisicuţelor). Asta m-a făcut să mă gândesc la bucuria pe care o ai atunci când deţii un animal de casă.
Atunci când te întorci acasă şi el aşteaptă nerăbdător la uşă, unde te-a aşteptat cu siguranţă toată ziua. Şi uneori te mai superi când îţi lasă căte o surpiză, dar totuși când vezi cum te priveşte îţi trece.
Sau se întâmplă să fii muşcat/ciupit şi totuşi nu te superi..nu te superi pentru că există un sentiment superior şi fiecare dintre noi ştim care e. Fie că vrem să credem sau nu, fericirea stă în lucrurile simple, iar animalele de companie ne arată asta.
Am atasat un filmuleţ cu animalele care împărtăşesc afecţiunea cu stăpânii lor.
Am avut de-a lungul anilor diferite animale acasă: de la iepure care împrăştea "sâmburi de măsline" în tot apartamentul în orice minut al zilei, până la peşti pescuiţi care pluteau într-un borcan de murături uriaş şi până la pisici. Dar cel mai mult am iubit un motan pe care l-am avut 12 ani şi îl chema Mişu. Din păcate, nu pot umple golul lăsat de el cu un alt animal din motive financiare, dar cândva îmi doresc un nou prieten blănos. Pentru că ştiu că e o prietenie necondiţionată.
Mişule asta e pentru tine.
Atunci când te întorci acasă şi el aşteaptă nerăbdător la uşă, unde te-a aşteptat cu siguranţă toată ziua. Şi uneori te mai superi când îţi lasă căte o surpiză, dar totuși când vezi cum te priveşte îţi trece.
Sau se întâmplă să fii muşcat/ciupit şi totuşi nu te superi..nu te superi pentru că există un sentiment superior şi fiecare dintre noi ştim care e. Fie că vrem să credem sau nu, fericirea stă în lucrurile simple, iar animalele de companie ne arată asta.
Am atasat un filmuleţ cu animalele care împărtăşesc afecţiunea cu stăpânii lor.
Am avut de-a lungul anilor diferite animale acasă: de la iepure care împrăştea "sâmburi de măsline" în tot apartamentul în orice minut al zilei, până la peşti pescuiţi care pluteau într-un borcan de murături uriaş şi până la pisici. Dar cel mai mult am iubit un motan pe care l-am avut 12 ani şi îl chema Mişu. Din păcate, nu pot umple golul lăsat de el cu un alt animal din motive financiare, dar cândva îmi doresc un nou prieten blănos. Pentru că ştiu că e o prietenie necondiţionată.
Mişule asta e pentru tine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu