Treceți la conținutul principal

Eu și Vodafone

Voi scrie acest articol, nu pentru a face reclamă negativă sau pentru a păta imaginea Vodafone România. Sunt clienta lor de prin anii 2000 și ceva (e drept, am avut și o mică pauză, după care am revenit).

Motivele pentru care sunt clientă Vodafone e faptul că totuși sunt mulțumită de cum funcționează rețeaua. Nu am avut niciodată abonament, deoarece m-a mulțumit întodeauna oferta cartelei. Când mi-am dorit mai mult, și mi-am permis am reîncarcat cu mai mult, când nu, nu. Foarte simplu până aici.

Dar ce mă deranjează cel mai tare, când e vorba de Vodafone, este faptul că modul cum sunt prezentate ofertele. Tot timpul este o manieră enervantă, mai rău decât pliantul de pe clanță de la ușa de intrare pe care îl lasă angajații pizzeriilor.

În general, primești SMS în jurul orei 7-8 dimineața. Adică practic ți se dă trezirea, în cazul în care nu ai făcut-o deja. De obicei, primesc mesaje pozitive cu chestii pe care mi le tot dau, de aceea, această postare nu este o anti-reclamă, sunt convinsă că toate rețelele mobile fac publicitate agresivă. Dar sunt situații la care v-ați fi gândit „hmm, poate ar trebui să trec pe la OPC”. Iar săpătămâna aceasta, un astfel de gând m-a dus, după o conversație cu o tipă, angajată Vodafone.

-Bună dimineața!
-Bună dimineața!
-Vă sun din partea companiei Vodafone pentru a vă prezenta o ofertă la cartelă, sunteți de acord să continuăm?
- Da.
- În regulă, trebuie să știți că acest apel va fi înregistrat.
(După care tipa trăncănește într-una despre o ofertă de reîncărcare cu 7 euro). - nimic rău până aici, mă gândeam că persoana respectivă încearcă să-și facă treaba, iar nu aș vrea să fiu genul acela de client, care fuge când vede o persoană cu o ofertă nouă pentru care acel om este angajat.
-Sincer, mulțumesc de prezentare, dar oferta nu este pe interesul meu.
- De ce? Aveți așa de multe beneficii! (începe să le detalieze).
- Mi se pare prea mult 7 euro.
- Cum să vi se pară mult? Pai dumneavoastră reîncărcați cu 6 euro acum, ce-i mare lucru un euro în plus? (totul era schimbat, față de până acum, iar eu m-am simțit ca la SRI).
Atunci a fost momentul, când practic am simțit nevoia să mă apăr și să-i explic persoanei respective că e decizia mea dacă mi se pare mult 6 sau 7 euro. Și am început să-i explic, după care a început să vorbească peste mine, iar discuția devenise un fel de piață de legume. Observând că nu are nicio șansă, s-a supărat (era furioasă la telefon) și-a luat la revedere și a închis.

Vă mai amintiți de gândul meu? Ei bine, nu a existat, deoarece m-a bufnit râsul.
Deci, rectific: nu este anti-reclamă, nici publicitate. Sunt în continuare client. Doar că am vrut să subliniez momentul exagerat. Sunt sigură că fiecăruia dintre noi ni s-a întâmplat cel puțin o dată.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...