Treceți la conținutul principal

Cele mai mișto conferințe TED

Știu, nu am mai postat de mult. Nu știu dacă v-a fost dor de mine sau nu (eu cred că nu), dar mi-am propus ca periodic să mai scriu pe aici, chiar dacă voi avea un an de foc, un an cu multe provocări, iar oboseala își va spune cuvântul. Deci, voi scrie mai rar, dar nu renunț la acest blog.

În ultima perioadă, m-am gândit mult la conferințele TED. Pentru cine nu a mai auzit sau văzut vreodată o astfel de conferință, vă pun la dispoziție, aici, în această postare, câteva exemple, care din punctul meu de vedere, sunt cele mai mișto conferințe, respectiv discursuri pe o anumită temă științifică/socială. După ce le veți urmări, vă veți da seama că trebuie să vă schimbați modul de gândire (sau nu).

Rita Pierson - Every kid needs a champion.
Rita Pierson este profesor american. A constat că elevii nu pot învăța dacă nu există relații umane care să-i motiveze și să se simtă iubiți.

Ken Robinson - Do schools kills creativity?
Specialistul în educație și arte Sir Ken Robinson vorbește, cu umor, despre rigiditatea școlilor în ceea ce privește creativitatea copiilor.

Julie Lythcott Haims - How to raise successful kids without over-parenting
Părinte a doi copii, povestește de momentele prin care părinții își sufocă proprii copii: excesul de activități extrașcolare, alergătura după „note bune” pentru înscrierea la colegii de prestigii.

Alina Ursu - The sound of education..in the ghetto
Alina este profesor și în discursul ei vă vorbește despre impactul pe care educația l-a avut asupra vieții ei și nu numai.

Alexander Betts - Why Brexit happened - and what to do next
Sociologul vorbește despre percepția greșită asupra globalizării ce a condus la fenomenul Brexit.

Exemplele pe care vi le-am dat, sunt acele conferințe care și-au pus amprenta asupra mea, mi-au schimbat modul de a vedea lucrurile. Vă invit și pe voi să priviți. Și de ce nu, să-mi trimiteți și mie, alte discursuri interesante.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...