Treceți la conținutul principal

Tipuri de persoane care merg în cluburi

După o absență de 4-5 ani de când nu am mai mers prin cluburi, nu-mi amintesc sincer de ce am absentat atât, așa că i-am dar o nouă șansă când am fost la o petrecere de burlăcițe, acum îmi amintesc perfect de ce am preferat să nu mai merg în astfel de localuri. Iată de ce:

În primul rând, muzica nu este pe gustul meu. Fiecare melodie este mixată, iar unele dintre ele sunt pierdute în timp și spațiu. Obișnuiesc să mă zbânâțăi pe ea, o oră, două, trei, după care mă plictisesc pentru că simt că fac parte din altă galaxie.

Evident, nu erau chiar așa bâtrâni, dar așa arătau printre noi
Apoi, în al doilea rând, ceva m-a șocat: tipurile de oameni care-și petrec veacurile prin astfel de locuri. Am descoperit că lucrurile s-au schimbat de când nu mai fost. Dacă înainte puteam vedea doar liceeni sau studenți, acum nu o să vezi decât tipi de vârsta a doua, care nu fac decât să stea cu băutura în mână și să urmărească fel de fel de gagici pe care urmăresc să le agațe. Și nici unele tipe nu pot să zici că erau mai breze. Modul cum dansau și cum discutau între ele, m-au făcut să scriu despre tipuri de oameni care se găsesc în club:



1. Cei care doresc cu disperare să agațe pe cineva. Da, cluburile sunt pline de ei. Parcă îi miroși de la intrare și le observi îmbrăcămintea care emană un parfum de „ia-mă cu tine”.

2. Cei care au venit la băut. E imposibil să nu vezi pe cineva în club să nu consume vreun cocktail sau vreo bere la 15 - 20 de lei.

3. Cei care dansează. Ei bine, aceste persoane fac parte din categoria „Așa da”. Normal, la club când te duci, vei merge pentru că ai în plan să dansezi. E adevărat, de la decent la indecent nu e decât un singur pas.

4. Cei care au scandalul în sânge. De obicei, e bine să nu stai în calea lor. Nu au chef decât să împartă pumni în stânga și în dreapta. Trebuie să ai grijă să nu fi tu cel țintit.






Partea bună e, că m-am distrat observând aceste stereotipuri, iar acum le împărtășesc cu voi.
Nu o luați ca atare, nu prea merg în cluburi. Pur și simplu, locul meu nu e pe acolo.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...