Treceți la conținutul principal

Tipuri de persoane care merg în cluburi

După o absență de 4-5 ani de când nu am mai mers prin cluburi, nu-mi amintesc sincer de ce am absentat atât, așa că i-am dar o nouă șansă când am fost la o petrecere de burlăcițe, acum îmi amintesc perfect de ce am preferat să nu mai merg în astfel de localuri. Iată de ce:

În primul rând, muzica nu este pe gustul meu. Fiecare melodie este mixată, iar unele dintre ele sunt pierdute în timp și spațiu. Obișnuiesc să mă zbânâțăi pe ea, o oră, două, trei, după care mă plictisesc pentru că simt că fac parte din altă galaxie.

Evident, nu erau chiar așa bâtrâni, dar așa arătau printre noi
Apoi, în al doilea rând, ceva m-a șocat: tipurile de oameni care-și petrec veacurile prin astfel de locuri. Am descoperit că lucrurile s-au schimbat de când nu mai fost. Dacă înainte puteam vedea doar liceeni sau studenți, acum nu o să vezi decât tipi de vârsta a doua, care nu fac decât să stea cu băutura în mână și să urmărească fel de fel de gagici pe care urmăresc să le agațe. Și nici unele tipe nu pot să zici că erau mai breze. Modul cum dansau și cum discutau între ele, m-au făcut să scriu despre tipuri de oameni care se găsesc în club:



1. Cei care doresc cu disperare să agațe pe cineva. Da, cluburile sunt pline de ei. Parcă îi miroși de la intrare și le observi îmbrăcămintea care emană un parfum de „ia-mă cu tine”.

2. Cei care au venit la băut. E imposibil să nu vezi pe cineva în club să nu consume vreun cocktail sau vreo bere la 15 - 20 de lei.

3. Cei care dansează. Ei bine, aceste persoane fac parte din categoria „Așa da”. Normal, la club când te duci, vei merge pentru că ai în plan să dansezi. E adevărat, de la decent la indecent nu e decât un singur pas.

4. Cei care au scandalul în sânge. De obicei, e bine să nu stai în calea lor. Nu au chef decât să împartă pumni în stânga și în dreapta. Trebuie să ai grijă să nu fi tu cel țintit.






Partea bună e, că m-am distrat observând aceste stereotipuri, iar acum le împărtășesc cu voi.
Nu o luați ca atare, nu prea merg în cluburi. Pur și simplu, locul meu nu e pe acolo.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...