Dragul meu cititor

Astăzi este o zi specială, închinată acestui blog pe care ai ales să-l citești și care a evoluat datorită ție.
Acest blog, care momentan poate nu este unul din preferatele tale, dar poate cândva va deveni, împlinește 2 ani.

În acești 2 ani, am învățat de la tine că îți place să citești despre locuri în care ai fost sau îți dorești să mergi, despre realitatea noastră de zi cu zi. Știu sigur că te atrag titlurile care dezvăluie totul sau nimic, dovada că și anul acesta ai ales să citești cât mai divers. Uite! Aici am dovada că ai fost alături de mine încă un an pentru că aceste postări au strâns peste limita imaginată de mine; sunt 10 lucruri diverse, dacă vreodată te plictisești de cotidian, recitește-le și îți vei reaminti cât de frumoasă și intensă este viața:
10. Cruda mamă natură
9. Fata cu cercel de perlă
8. Înapoi din vacanță
7. 5 ore într-o instituție publică
6. Aparat dentar?!
5. Tinerețe
4. Promisesem că nu mai scriu despre politică, dar...
3. Iarna
2. Călătoria mea într-un oraș favorit
1. Știați că?

Eu nu pot decât să-ți mulțumesc și să sper că nu vei renunța să mă inspiri, să mă susții și să mă citești. Iată că am ajuns să nu-mi fac foarte multe planuri de viitor, căci prefer să trăiesc prezentul alături de tine. Pentru anul ce va urma, îmi doresc să fac în continuare parte din viața ta ca și până acum.

Cu drag,

Iulia

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust. Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Citiți mai multe

Am citit o carte despre Ceaușescu...

După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere. După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile. Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Citiți mai multe

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...

Citiți mai multe

Iulia scrie despre lucruri diverse

Faceți căutări pe acest blog