Treceți la conținutul principal

Despre trup și suflet

V-ați întrebat vreodată ce sunt visele? Nu, nu aș vrea să dau o definiție dintr-un dicționar și nici să mă gândesc la ceva filosofic. Eu sunt sigură că v-ați întrebat, mai ales atunci când probabil, peste noapte, ați avut un vis legat de o persoană pe care o cunoașteți, iar când v-ați trezit ați stat pe gânduri: „sper că e bine”. Poate că unii dintre voi v-ați întâlnit apoi cu persoana sau poate auzit vreo veste despre ea.

De unde aceste cuvinte? Păi să vă spun....am fost la cinema, curioasă fiind de filmul Trup și suflet. Văzusem reclama la tv și mi s-a părut interesant. Prima dată m-am gândit că e un film romantic. Mda..prima jumătate de oră totul are loc într-un abator, iar angajații abatorului erau niște bârfitori care criticau o fată nou-angajată. Nimic nou sub soare până acum.

E adevărat că nou-angajata era de o ciudățenie incredibilă, până într-un moment când constatăm că ciudățenia este relativă și că nimeni nu trebuie subestimat. Filmul te face să treci prin filtrul emoțiilor: te poate face să râzi amar, să plângi, să te enervezi, dar și să iubești. Toate în 116 minute. Da, într-un final va deveni romantic, vă asigur.

Ce legătură au visele cu acest film? Ei bine, vă las pe voi să vă luați inima în dinți să mergeți să-l vedeți. E un film complicat, cu multe analogii și metafore ale vieții noastre de zi cu zi, pe care o conștientizâm sau nu. Până și abatorul are legătură cu viața noastră.


Să știți că nu este un film ușor de vizionat, dar îl veți înțelege dacă încercați să vedeți dincolo de fizic.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...