De fiecare dată când aud pe stradă expresia „Tinerii din ziua de azi” mi se face pielea de găină. De obicei acest citat vine din gura unui frustat sau a unei persoane care nu suportă gălăgia din jur.
Deseori mi s-a întâmplat să aud asta.
O dată eram în autobuz. În stația de lângă un liceu au urcat un grup de puști de vreo 15 - 16 ani. Erau amuzați de o întâmplare petrecută la școală și rădeau în gura mare. Rezultatul? O parte din călătorii din autobuz dădeau ochii peste cap, dezaprobau sau chiar comentau printre dinți „vai de voi, tinerii din ziua de azi!”.
Într-o altă zi eram într-un supermarket, așteptam în zona bagajelor. La una dintre case, un grup de puști rădeau în gura mare de unul din membrii grupului că a cumpărat nu știu ce. În fața lor, o cucoană dădea ochii peste cap. Apoi, s-a îndreptat către zona bagajelor și mi-a spus: „ce e cu tinerii din ziua de azi? nu știu să se abțină de la atâta gălăgie?!”.
Ce au tineri din ziua de azi? Ce îi face diferiți de alte vremuri? De ce gălăgia lor a devenit un subiect atât de sensibil?
În adolescență tot ce îți dorești este să te distrezi. Vrei să depășești momentele în care nu știi ce e cu tine, ești mereu cu gândul la sexul opus și îndrăgostit, ți se pare că ești urât și plin de coșuri, iar școala pare să nu mai stârnească niciun interes. Și nu sunt neapărat hormonii de vină..
Adolescenții au nevoie de modele și de experiențe. Îmi aduc aminte că eu îmi doream să fac tot felul de lucruri, dar mă temeam să încep ceva pentru că mereu eram contrazisă, nu prea aveam susținători. Iar experiențe am avut foarte puține, ca de exemplu, nu am fost să fac voluntariat pentru că mă temeam că anumite persoane din jurul meu (pe care eu le consideram importante atunci) m-ar fi judecat și mi-ar fi spus că „muncesc gratis”, ceea ce eu nu credeam. Apa trece pietrele rămân.
Așa că „tinerii din ziua de azi” vor să se simtă bine, să petreacă timp cu prietenii (apropo, își testează limitele și prietenii), deci e nevoie de înțelegere. Nu-i poți educa dacă nu-i înțelegi. Apropo, între timp ne mai și schimbăm, dar trebuie să învățăm de la cei mai buni.
Știu că e stresant după o zi de muncă să auzi câteva guri care râd cu gura până la urechi, dar până la urmă nu e ca și cum ți-au lipit un bilet pe spate cu „dați-mi un șut!”.
Postarea asta nu e despre adolescenții distructivi sau huligani, ci despre cei care doresc să fie considerați parte importantă a societății.
Societatea în ziua de azi are o problemă: în loc să atribuie un loc fruntaș absolvenților de liceu/facultate, cei din jur se gândesc „oare mie cine îmi plătește pensia?”. În același timp te deranjează gălăgia lor, dar totuși te gândești că îți vor plăti pensia?
Dacă citiți acest articol nu o luați ca atare, ci gândiți-vă că este o altă perspectivă.
Deseori mi s-a întâmplat să aud asta.
O dată eram în autobuz. În stația de lângă un liceu au urcat un grup de puști de vreo 15 - 16 ani. Erau amuzați de o întâmplare petrecută la școală și rădeau în gura mare. Rezultatul? O parte din călătorii din autobuz dădeau ochii peste cap, dezaprobau sau chiar comentau printre dinți „vai de voi, tinerii din ziua de azi!”.
Într-o altă zi eram într-un supermarket, așteptam în zona bagajelor. La una dintre case, un grup de puști rădeau în gura mare de unul din membrii grupului că a cumpărat nu știu ce. În fața lor, o cucoană dădea ochii peste cap. Apoi, s-a îndreptat către zona bagajelor și mi-a spus: „ce e cu tinerii din ziua de azi? nu știu să se abțină de la atâta gălăgie?!”.
Ce au tineri din ziua de azi? Ce îi face diferiți de alte vremuri? De ce gălăgia lor a devenit un subiect atât de sensibil?
În adolescență tot ce îți dorești este să te distrezi. Vrei să depășești momentele în care nu știi ce e cu tine, ești mereu cu gândul la sexul opus și îndrăgostit, ți se pare că ești urât și plin de coșuri, iar școala pare să nu mai stârnească niciun interes. Și nu sunt neapărat hormonii de vină..
Adolescenții au nevoie de modele și de experiențe. Îmi aduc aminte că eu îmi doream să fac tot felul de lucruri, dar mă temeam să încep ceva pentru că mereu eram contrazisă, nu prea aveam susținători. Iar experiențe am avut foarte puține, ca de exemplu, nu am fost să fac voluntariat pentru că mă temeam că anumite persoane din jurul meu (pe care eu le consideram importante atunci) m-ar fi judecat și mi-ar fi spus că „muncesc gratis”, ceea ce eu nu credeam. Apa trece pietrele rămân.
Așa că „tinerii din ziua de azi” vor să se simtă bine, să petreacă timp cu prietenii (apropo, își testează limitele și prietenii), deci e nevoie de înțelegere. Nu-i poți educa dacă nu-i înțelegi. Apropo, între timp ne mai și schimbăm, dar trebuie să învățăm de la cei mai buni.
Știu că e stresant după o zi de muncă să auzi câteva guri care râd cu gura până la urechi, dar până la urmă nu e ca și cum ți-au lipit un bilet pe spate cu „dați-mi un șut!”.
Postarea asta nu e despre adolescenții distructivi sau huligani, ci despre cei care doresc să fie considerați parte importantă a societății.
Societatea în ziua de azi are o problemă: în loc să atribuie un loc fruntaș absolvenților de liceu/facultate, cei din jur se gândesc „oare mie cine îmi plătește pensia?”. În același timp te deranjează gălăgia lor, dar totuși te gândești că îți vor plăti pensia?
Dacă citiți acest articol nu o luați ca atare, ci gândiți-vă că este o altă perspectivă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu