Treceți la conținutul principal

Aventuri pe taxi

Acum s-a încheiat și Spring SuperBlog. Nu va exista neapărat o postare în acest sens, bucuria mea e că am avansat față de 2015. Am terminat pe locul 57 din aproximativ 69 de finaliști (adică au participat la toate probele). În orice caz, activitatea reintră în normal: voi  reveni la postările de weekend, așa cum v-am obișnuit de ceva timp.

Știu că au trecut câteva zile de la scandalul pe care l-au făcut taximetriștii împotriva Uber. Nu văd sensul în a explica ce este Uber, au site, s-a explicat și în mass-media. Cert este că a stârnit revolte din partea taximetriștilor, care spun că ei plătesc taxe, Uber nu.

Eu personal am circular o singură dată cu Uber, dar nu am „comandat” eu, ci un amic care avea instalată aplicația. Trebuie să recunosc că am avut ceva emoții, pentru că circulam cu o mașină care nu avea niciun însemn că ar fi taxi, dar cursa a fost chiar ok. Trebuie să fiu sinceră și să spun că a fost mai bine decât cu taxi.

Am avut tot felul de aventuri cu taxi-urile, în special în Brașov. Majoritatea taximetriștilor din Brașov sunt ciudați (e adevărat că nu toți, jos pălăria pentru aceia). Îmi aduc aminte că am circulat o dată cu un șofer, pe care nici în ziua de azi nu l-am uitat: mergea cu 80 la oră prin oraș, asculta manele la maxim și când a întors capul să îmi spună cât costă drumul, nu avea cea mai profesionistă ținută: era tuns periuță și în față avea breton. Mai avea o privire de „ce faci pisi, te scot la o înghețată” și era pachetul complet.

O altă întâmplare pe care am avut-o a fost cu un șofer care era să facă accident cu mine și câteva rude în sensul giratoriu. Nu a fost o senzație prea plăcută. Mi s-a întâmplat să merg gu taximetriști care avea manuea la maxim, fumul de țigară care mă făcea să leșin sau condusul agresiv.

Dar cred că cel mai tare m-a deranjat la taximetriști, este că nu sunt cei mai corecți când e vorba de a te duce la destinația dorită. Aici mă refer, la cei care nu te lasă să te urci în mașină, dacă nu te duci în zona în care vrea el să meargă. Dacă tu locuiești în cartierul Tractorul, iar el merge în Steagu', pur și simplu nu te va lua. Și atunci se încuie în mașină. Păi ce-i de făcut într-o astfel de situație?

Taxi-uri în Brașov nu prea sunt. Numărul a scăzut. Dacă este o zi ploioasă, găsesști foarte greu o mașină care să te ducă la destinație. A, să nu uit: nici dispecerele nu sunt mai breze! Dar asta e altă poveste.

Sunt sigură că există și taximetriști în regulă, nu aș vrea să generalizez. Și mai sunt sigură că există și clienți nașpa. Dar eu cred, că dacă, te-ai angajat ca taximetrist, ești responsabil de servicii de calitate. Dincolo de taxele pe care le plătești la stat.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...