Treceți la conținutul principal

La mulți ani România!

La mulți ani România! La mulți ani tuturor românilor! Astăzi este o zi deosebită, ziua în care suntem mândri de țara noastră (unii). Și-am stat azi și am cugetat...și am cugetat din nou, după care mi-am dat seama că vreau să scriu despre lucrurile care sunt specific românești, care ne plac cu adevărat și care ne fac să ne iubim rădăcinile.

Așa că voi începe cu muzica noastră tradițională: populara. Pe acest gen de muzică dansăm la nunți, botezuri, banchete sau orice alte zile festive; fie veseli, fie triști, muzica populară ne oferă sentimentul de unire ( de aici și clasicele hore).

Portul românesc, cu tradiționala ie, basmaua sau ițarii duc cu gândul la traiul pe care îl aveau românii pe vremea lui Cuza și dragostea de țară pe care exista pe atunci în mentalitățile localnicilor.
Micii, plăcintele poale în brău sau dulcețurile de casă și zacusca sunt printre mâncărurile de care suntem îndrăgostiți și le savurăm de fiecare dată când este toamnă, vară, iarnă, primăvară sau pomană, pelerinaj sau 1 mai.
Ca să nu mai spun de Caragiale, Creangă, Eminescu sau Preda care ne-au arătat frumuseți naturale, copilării marcante, societăți tulburate; care ne-au făcut să râdem și să spunem „cât de adevărat!”.

Deci, iată că avem cu ce ne mândri și chiar dacă ne simțim neîmpliniți la noi acasă, tot îi ducem dorul de departe sau ne dorim un viitor mai bun pentru ea.


La mulți ani România!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...