De câte ori nu am auzit cu toții și am judecat diverse persoane dupa profesia/meseria pe care o are ?De doctori spunem că sunt șpăgari, de profesori că sunt neștiutori, de angajații de la drumuri și poduri că sunt leneși etc. De câte ori nu am auzit despre o persoană care a ieșit la pensie că s-a angajat și „fură locul unui tânăr” sau de un proaspăt absolvent care nu se poate angaja „că nu are experiență” ?
Ei bine, consider că avem multe stereotipuri, credem în superstiții prea mult. Și eu credeam în tot felul de lucruri până când am citit un lucru foarte interesant într-o carte: există etape care fac parte din „sănătatea profesională”.
Mă refer prin „sănătate profesională„ la acele decizii de carieră care oferă confort psihologic, echilibru între viața personală și profesională și responsabilitate. Etapele despre care am amintit mai sus sunt: de creștere (până la 14 ani: etapă în care ne dezvoltăm profesional prin descoperirea capacităților, intereselor, încă imature!), etapa exploratorie (15-24 ani: în această etapă se recomandă voluntariatul, slujbele din timpul vacanței de vară pentru dobândirea experienței, pentru autocunoaștere, deschiderea cercului de cunoștințe), etapa stabilizării (25 - 44 ani: etapa în care ne alegem un parcurs profesional stabil, schimbăm locuri de muncă care nu oferă creștere, stăpânire), etapa de menținere (45 - 64 ani: aici se menține statutul profesional, se poate ajunge la capătul unei ierarhii) și etapa de maturitate profesională (de la 65 de ani în sus - odihna profesională).
Evident, vârstele nu sunt bătute în cuie, fiecare om este diferit, fiecare om are diverse interese. Am scris acest articol ca să-mi amintesc că trebuie să scap de stereotipiile profesionale și că nu am dreptul să judec alegerile nimănui (căci fac asta destul de des). Și sper că voi, cititorii, veți înțelege la ce mă refer și veți reuși să scăpați de judecățile eronate.
În rest, numai de bine!
Ei bine, consider că avem multe stereotipuri, credem în superstiții prea mult. Și eu credeam în tot felul de lucruri până când am citit un lucru foarte interesant într-o carte: există etape care fac parte din „sănătatea profesională”.
Mă refer prin „sănătate profesională„ la acele decizii de carieră care oferă confort psihologic, echilibru între viața personală și profesională și responsabilitate. Etapele despre care am amintit mai sus sunt: de creștere (până la 14 ani: etapă în care ne dezvoltăm profesional prin descoperirea capacităților, intereselor, încă imature!), etapa exploratorie (15-24 ani: în această etapă se recomandă voluntariatul, slujbele din timpul vacanței de vară pentru dobândirea experienței, pentru autocunoaștere, deschiderea cercului de cunoștințe), etapa stabilizării (25 - 44 ani: etapa în care ne alegem un parcurs profesional stabil, schimbăm locuri de muncă care nu oferă creștere, stăpânire), etapa de menținere (45 - 64 ani: aici se menține statutul profesional, se poate ajunge la capătul unei ierarhii) și etapa de maturitate profesională (de la 65 de ani în sus - odihna profesională).
Evident, vârstele nu sunt bătute în cuie, fiecare om este diferit, fiecare om are diverse interese. Am scris acest articol ca să-mi amintesc că trebuie să scap de stereotipiile profesionale și că nu am dreptul să judec alegerile nimănui (căci fac asta destul de des). Și sper că voi, cititorii, veți înțelege la ce mă refer și veți reuși să scăpați de judecățile eronate.
În rest, numai de bine!
Comentarii
Trimiteți un comentariu