Treceți la conținutul principal

5 ore într-o instituție publică

Anul acesta am zis să îmi încerc și eu norocul de a intra în sistemul de învățământ românesc. Am dat examen, l-am promovat, am medie bună, sunt în primii 10. Și ghiciți ce? Abia sunt posturi. Iar instituțiile comunică din gând în gând (nu din când în când).

Ieri specializarea mea a fost programată la ora 17:15 și am ajuns la ora 17 ca să fiu sigură că nu voi întârzia. Ghiciți ce (din nou): am intrat în jur de ora 21:30 și am ieșit pe la 22:15...estimativ.
În tot acest timp mi-au venit tot felul de idei și chiar o rimă.

1. „Am întrebat 100 de români, ce poți face cât stai la coadă la inspectorat? Sigur s-ar fi gâsit 8 variante. Puteți scrie într-un comentariu care credeți că ar fi fost răspunsurile.

2. Inspectoarea generală nu a ieșit din sediu cât timp am stat acolo, iar la un moment dat au intrat niște jandarmi. Probabil că se temea să nu fie linșată de populația enormă din curtea inspectoratului.

3. Un câine și-a făcut apariția la poarta unde se poate parca. Probabil că și el era pe post de jandarm.

4. Instituția este organizată ca o varză. Cu cârnați (îmi era foarte foame). Mai devreme spusesem că era o ciorbă totală.

5. La un moment dat a venit ploaia pe la 8.
Fie ploaie, fie soare,
Fie noapte, fie zi
Tot la inspectorat vei fi.

Nu am prins post. Încă aștept să apară ceva. Păcat că oameni motivați trebuie să aștepte să practice o profesie care la noi în țară nu prea mai are șanse. Cu legislație prost făcută, și organizări de mântuială, încă mai sunt oameni care încearcă. Asta îmi dă speranță.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...