Treceți la conținutul principal

Povestea cu ursul

Brașovul este un oraș care are și minusurile lui. Unul dintre acestea se datoreaza urșilor care le place viața la oraș.

De ce ursul coboară în oraș? Ei bine, toate studiile posibile au menționat că în momentul în care unui animal sălbatic îi este foarte foame, el migrează în căutarea hranei. Când spun că migrează nu mă refer la alte țări, ci la alte locuri, ușor departe de „casa” lui. Pentru că orașele s-au extins și la marginea pădurii și pentru că deșeurile de la containere au mirosuri puternice (aruncăm mâncare, ambalejele păstrează mirosul alimentelor, ca de exemplu, ambalajul de ciocolată miroase a ciocolată câteva zile, etc.), atunci ursul își face simțită prezența.

Am aflat și eu anul trecut de la o persoană specializată că ursul este de fapt un animal curios, care are nevoie de foarte multă hrană pentru că hibernează iarna si nu atacă decât dacă îi ameninți teritoriul sau puii. Altfel, el nu are nicio treabă cu tine. Si există anumite tactici care se aplică în caz de întâlnire sau atac a lui Moș Martin: în primul rând, nu fugi ca apucatul (căci va veni după tine, și are viteză), în al doilea rând, nu te preface că leșini: Anton Pann când a scris povestea cu ursul, nu la urs se referea. Copacul nu este soluție, are niște gheare fenomenal de mari, astfel, ajunge înaintea ta în copac. Cel mai bine este să ai la îndemână un fluier, o sonerie (da, merg și manelele date la maxim) - ursului îi este frică de oameni și de zgomote puternice. În momentul întâlnirii, ridicați mâinile în sus sau pe lateral si vorbiti foarte tare, nu priviți în ochi animalul.

Scriu acest articol, pentru că de curând au tot fost atacați oameni de urși - fie au fost singuri în pădure sau pe munte (o greșală din start: în astfel de excursii pleci la drum cu cel puțin 3 prieteni), fie nu au știut să reacționeze. Autoritățile au preferat să omoare animalul, în loc să-l ducă la Zărnești în rezervație.

Apropo de asta, nu trebuia să existe pădurar? Mi-ar plăcea să-mi răspundă cineva la această întrebare. Pentru că un pădurar trebuie să se ocupe cu soluții pentru animalele din pădure. De defrișări și construcții de case în pădure nu mai vorbesc că dau în altele.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau. Era amuz

Vacanță în Rodos, Grecia

Kalimera! Așa spun grecii în fiecare dimineață atunci când te întâlnesc. Bănuiești că înseamnă „bună dimineața” și zâmbești. Cam așa a fost pentru mine vacanța din Rodos, Grecia. A fost pentru prima dată când am plecat din țară și recunosc că am văzut și plusuri și minusuri, însă nu am de gând momentan să scriu despre ele, ci despre cât de mișto a fost. Insula Rodos este una dintre cele mai mari insule din Grecia, fiind faimoasă pentru Colosul din Rhodos din perioada antică (apropo, statuia nu mai există încă de pe atunci, deci riști să ai o dezamăgire, dacă nu citești în prealabil). Pentru cine nu știe ce e Colosul din Rhodos, aflați că a fost o statuie de peste 30 de metri închinată zeului Helios (zeul soarelui). În prezent, „fostele” picioare ale statuii, sunt reprezentate de un cerb și o căprioară, simboluri ale insulei. Mi-a plăcut foarte mult faptul că pe plajele lor, care erau în general pietroase, erau curate și bine întreținute. Muzica nu urla, turiștii nu erau înghesuiți,