Treceți la conținutul principal

Povestea cu ursul

Brașovul este un oraș care are și minusurile lui. Unul dintre acestea se datoreaza urșilor care le place viața la oraș.

De ce ursul coboară în oraș? Ei bine, toate studiile posibile au menționat că în momentul în care unui animal sălbatic îi este foarte foame, el migrează în căutarea hranei. Când spun că migrează nu mă refer la alte țări, ci la alte locuri, ușor departe de „casa” lui. Pentru că orașele s-au extins și la marginea pădurii și pentru că deșeurile de la containere au mirosuri puternice (aruncăm mâncare, ambalejele păstrează mirosul alimentelor, ca de exemplu, ambalajul de ciocolată miroase a ciocolată câteva zile, etc.), atunci ursul își face simțită prezența.

Am aflat și eu anul trecut de la o persoană specializată că ursul este de fapt un animal curios, care are nevoie de foarte multă hrană pentru că hibernează iarna si nu atacă decât dacă îi ameninți teritoriul sau puii. Altfel, el nu are nicio treabă cu tine. Si există anumite tactici care se aplică în caz de întâlnire sau atac a lui Moș Martin: în primul rând, nu fugi ca apucatul (căci va veni după tine, și are viteză), în al doilea rând, nu te preface că leșini: Anton Pann când a scris povestea cu ursul, nu la urs se referea. Copacul nu este soluție, are niște gheare fenomenal de mari, astfel, ajunge înaintea ta în copac. Cel mai bine este să ai la îndemână un fluier, o sonerie (da, merg și manelele date la maxim) - ursului îi este frică de oameni și de zgomote puternice. În momentul întâlnirii, ridicați mâinile în sus sau pe lateral si vorbiti foarte tare, nu priviți în ochi animalul.

Scriu acest articol, pentru că de curând au tot fost atacați oameni de urși - fie au fost singuri în pădure sau pe munte (o greșală din start: în astfel de excursii pleci la drum cu cel puțin 3 prieteni), fie nu au știut să reacționeze. Autoritățile au preferat să omoare animalul, în loc să-l ducă la Zărnești în rezervație.

Apropo de asta, nu trebuia să existe pădurar? Mi-ar plăcea să-mi răspundă cineva la această întrebare. Pentru că un pădurar trebuie să se ocupe cu soluții pentru animalele din pădure. De defrișări și construcții de case în pădure nu mai vorbesc că dau în altele.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...