Treceți la conținutul principal

Momentele negre ale Europei

Trebuie să îmi transmit regretele cu privire la ceea ce s-a întâmplat astăzi în Belgia. Este tragic cum încet - încet atacurile teroriste acaparează lumea, în special Europa.

Mă gândesc ce simte persoana care trece prin acest act inuman, panica pe care o ai în suflet și lacrimile care îți curg pe obraji gândidu-te la propria ta viață, dar și a celor dragi. De asemenea, să vezi oameni morți sau care sângerează pe bune nu este cea mai plăcută imagine pe care o poți avea în minte. Ca să nu mai spun de persoanele care află din presă de ceea ce se întâmplă și încearcă să-și apeleze rudele sau prietenii. Cu siguranță este o experiență traumatizantă care poate duce la răni sufletești și trupești greu de vindecat.

Cineva spunea astăzi: „când este prea multă toleranță...”, dar oare despre toleranță este vorba? Sau pur și simplu există oameni nemiloși? Oare e insuficient să primim imigranți și atât? E complicat de spus. Chiar și cu militarii pe stradă, tot se întâmplă astfel de nenorociri.

Eu cred că era de așteptat să fie printre imigranți și oameni puși pe rele, dar totuși..Presimt un război crud. Sinucigașii, ăștia ce se detronează pe ei înșiși nu acționează singuri. Poate fi o rețea. Serviciile secrete dorm? Oamenii mor datorită unor ineficiențe?

Nu mai e loc de așteptări și poate nici de întrebări.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...