Treceți la conținutul principal

Lecții pe care le-am învățat în 2015

Mai sunt câteva zile și 2015 ajunge la final. Timpul a trecut foarte repede, ca de obicei, iar eu m-am gândit pentru prima dată în viața mea să fac o mică retrospectivă legată de ceea ce am realizat în 2015.

A fost un an interesant, pe care pot spune că l-am trăit din plin. Probabil că dacă nu aș fi avut problemele de sănătate care m-au tot supărat în acest an, ar fi fost bine. Chiar a fost un an în care am descoperit că există doctori excelenți care își dau seama când tu ca pacient nu ești în regulă.
Și nu le-am dat mită.

Am învățat că uneori prietenii pot să te rănească serios, iar lor să nu le pese. Trebuie să nu-mi mai pese nici mie atât de mult. În schimb, am câștigat alte persoane care m-au pus pe picioare și m-au ajutat să mă redescopăr. Deci, pierzi într-un loc, câștigi în altul. Anul acesta am descoperit mersul la aerobic. Și deși înainte spuneam că nu mi se potrivește, am realizat că sportul se potrivește oricui. Abia aștept să treacă sărbătorile și sesiunea de examene pentru a merge din nou la sală.
Nu pot să uit că anul acesta am avut reușite la facultate, de la examene, burse până la achizitionarea unui laptop din bani câștigați dintr-un concurs. Am învățat că uneori competiția este frumoasă atunci când te implici corect și nu te uiți ce este în grădina celuilalt. 

Am mai învățat să uit de trecutul trist și să mă bucur de ceea ce am acum. Și am parte de multe lucruri frumoase. Cred că fiecare dintre noi dacă s-ar concentra doar pe lucrurile pozitive, va descoperi ce frumoasă este viața. În fiecare zi descopăr ce înseamnă iubirea adevărată datorită unei persoane cu suflet bun.

Anul acesta a fost unul plin de lucruri aparte pentru mine, spun aparte pentru că au fost lecții din care a trebuit să învăt cum să fiu un om mai bun. Mă străduiesc să fac asta zi de zi, deși nu este ușor. Dar cine zice că este?

Îmi doresc în anul ce vine să avem parte de pace și liniște sufletească, să zâmbim și mai mult decât în 2015, și să fim buni unii cu alții. Cam atât.

P.S M-am lăudat că voi face prăjituri de Crăciun. Ei bine, nu mi-au ieșit. Data viitoare nu mai iau nicio rețetă de fursecuri de pe net. Încă o lecție: internetul are și capcanele sale. La mulți ani!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...