Treceți la conținutul principal

Lecții pe care le-am învățat în 2015

Mai sunt câteva zile și 2015 ajunge la final. Timpul a trecut foarte repede, ca de obicei, iar eu m-am gândit pentru prima dată în viața mea să fac o mică retrospectivă legată de ceea ce am realizat în 2015.

A fost un an interesant, pe care pot spune că l-am trăit din plin. Probabil că dacă nu aș fi avut problemele de sănătate care m-au tot supărat în acest an, ar fi fost bine. Chiar a fost un an în care am descoperit că există doctori excelenți care își dau seama când tu ca pacient nu ești în regulă.
Și nu le-am dat mită.

Am învățat că uneori prietenii pot să te rănească serios, iar lor să nu le pese. Trebuie să nu-mi mai pese nici mie atât de mult. În schimb, am câștigat alte persoane care m-au pus pe picioare și m-au ajutat să mă redescopăr. Deci, pierzi într-un loc, câștigi în altul. Anul acesta am descoperit mersul la aerobic. Și deși înainte spuneam că nu mi se potrivește, am realizat că sportul se potrivește oricui. Abia aștept să treacă sărbătorile și sesiunea de examene pentru a merge din nou la sală.
Nu pot să uit că anul acesta am avut reușite la facultate, de la examene, burse până la achizitionarea unui laptop din bani câștigați dintr-un concurs. Am învățat că uneori competiția este frumoasă atunci când te implici corect și nu te uiți ce este în grădina celuilalt. 

Am mai învățat să uit de trecutul trist și să mă bucur de ceea ce am acum. Și am parte de multe lucruri frumoase. Cred că fiecare dintre noi dacă s-ar concentra doar pe lucrurile pozitive, va descoperi ce frumoasă este viața. În fiecare zi descopăr ce înseamnă iubirea adevărată datorită unei persoane cu suflet bun.

Anul acesta a fost unul plin de lucruri aparte pentru mine, spun aparte pentru că au fost lecții din care a trebuit să învăt cum să fiu un om mai bun. Mă străduiesc să fac asta zi de zi, deși nu este ușor. Dar cine zice că este?

Îmi doresc în anul ce vine să avem parte de pace și liniște sufletească, să zâmbim și mai mult decât în 2015, și să fim buni unii cu alții. Cam atât.

P.S M-am lăudat că voi face prăjituri de Crăciun. Ei bine, nu mi-au ieșit. Data viitoare nu mai iau nicio rețetă de fursecuri de pe net. Încă o lecție: internetul are și capcanele sale. La mulți ani!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...