Treceți la conținutul principal

Despre SuperBlog 2015

Tocmai s-a terminat un concurs foarte important pentru mine, căci eram la prima participare, și anume, SuperBlog 2015. Am ajuns până la locul 68, ceea ce este pentru mine extrem de mulțumitor (eram înscrisă pe locul 155). Ca să  fie și mai grozav, e mișto când reușești să participi la toate probele (și credeți-mă nu a fost deloc simplu: a trebuit să respect termene-limită, să abordez o temă anume etc).

Au fost și dezavantaje: unii sponsori ne dădeau probe destul de nerealiste aș spune eu, iar uneori contestațiile au fost nelămurite de către anumiți sponsori, dar sunt sigură că nici lor nu le-a fost ușor să citească aproximativ 200 de articole (nu știu exact numărul) și din ele să aleagă pe cele mai bune.

Trebuie să mă laud și eu ca un copil care vine cu notele bune în carnet: cea mai bună notă a mea am înregistrat-o la proba 4. Articolul meu este aici.  Cea mai mică notă a mea a fost de 60 de puncte, la proba 7. Ei bine, suișuri și coborâsuri. Mi-am făcut un calcul și am avut o medie de cam 76 puncte. Pentru prima participare e bine și așa!

Ca să termin cu lauda, vreau să mulțumesc organizatorilor pentru acest concurs plin de idei îndrăznețe, unde mi-am permis să fiu extrem de creativă și le doresc succes și pe viitor (momenten nu știu sigur dacă voi participa în primăvară, rămâne de văzut), iar pe câștigători îi felicit și îi încurajez să facă din blogul lor o valoare nu doar pentru ei, ci și pentru cititori. Pentru ceilalți participanți, ce pot spune este să nu se descurajeze și să continuie să scrie -> perseverența este cheia succesului!

Dacă aveți vreodată ocazia să participați la un astfel de concurs, nu ezitați, vă va motiva și vă va creșterea încrederea în sine. Succes!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...