Treceți la conținutul principal

Eleganță și educație

Eleganță și mentorat. Asta transmite comunitatea Chic-Elite. Pentru cine nu cunoaște, casa de modă ELLIS este reprezentată de o comunitate bogată în simț estetic, empatie și care au priceperea de a îndruma, nu doar în a cu ce ne îmbrăca, ci în a și ne simți bine în pielea noastră. De a fi noi înșine. Haina nu face pe om.


Recunosc că nu prea am simț estetic în ceea ce privește îmbrăcămintea, dar cu siguranță știu că îmi aleg hainele în funcție de cum îmi este dispoziția în ziua respectivă. Și atunci când îmi planific ținutele pentru diverse evenimente, am grijă să mă simt 100% confortabil și eu însumi.

Cât despre eleganța interioară, pot spune spune despre aceasta că este în fiecare dintre noi prin gesturile, paraverbalul și verbalul nostru. Eleganța interioară, cât și cea exterioară se pot educa. Suntem liberi să alegem inclusiv eleganța. Noi trebuie să fim cei care vrem schimbarea.
Unei femei îi stă foarte bine să nu fie zgomotoasă, să aibă spatele drept, dar nu cu nasul ridicat în sus, să fie blândă, să-și exprime atât verbalul, cât și nonverbalul în situații potrivite și de ce nu, să își poarte hainele cu stil. Stilul nu înseamnă neapărat să porți un brand, ci să arăți bine și să te simți bine.


Așteptările pe care le am cu privire la o comunitate feminină deschisă către educarea eleganței prin mentorat se referă la înființatea unor cursuri de eleganță la care pot avea acces domnișoarele, doamnele  și doamnii de toate vârstele, dar asta în timp. Mi-am plăcea să particip la un astfel de curs cândva, ca mai apoi, să pot contribui și eu la răspândirea eleganței printre femei, chiar și printre bărbați. Ar fi ceva interesant.
Pentru mine este importantă eleganța, dar în același timp contează ca persoana să fie ea însăși. Astfel își arată frumusețea, iar educația oferă o altă lumină persoanei în sine.

Apropo de eleganță: zâmbește zi de zi, iubește-te, respectă-te, fii umană, adoră viața. Vei arăta mai elegantă decât crezi.

Particip cu acest articol la SuperBlog 2015.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...