Treceți la conținutul principal

Dacă aș fi șofer și mi-ar muri bateria

Acum o săptămână m-am hotărât să pornesc cu mașina către Sinaia pentru a urca până la cota 1400 să mă bucur de peisaje superbe și de aer proaspăt.

Plec fain frumos de dimineață de la 8, fac rapid un rucsăcel în care îndes un termos cu ceai, sandvișuri și ceva dulce, îl arunc pe scaunul din dreapta și pornesc. Pentru că sunt din Brașov, am pornit spre Sinaia de la Predeal, un drum cu curbe serioase la care trebuie să fi atent. După ce am trecut de curbe, mi-am dat seama că se aprinde un beculeț pe bord. Prima oară nu am luat-o în serios, dar după 3 secunde am realizat ca trebuie să trag pe dreapta, pentru că ceva nu este în regulă. Așa că am decis să opresc motorul și să-l pornesc din nou. Ei, ce să vezi? Mașina nu mai pornea.

Prima reacție a fost să mă panichez, dar apoi mi-am revenit. Am deschis capota, dar nu ieșea fum. Ulei am , benzină am, le-am pe toate ok. Apoi mă trezesc: bateria! Ce mă fac? Cum ies din situația asta? Pe cine chem să mă ajute? Bine că am internet pe telefon.

Așa că am accesat motorul de căutare pe baterii auto. Printre rezultatele descoperite am dat de un magazin de baterii auto care mi-a stârnit interesul datorită livrării rapide și pentru modalitățile de plată. Am verificat din nou numele bateriei și indicațiile și am contactat magazinul pentru o baterie auto Varta.

Am aștepat aproximativ o oră și jumătate până a venit specialistul, deoarece a venit de la București și a fost chiar foarte drăguț, mi-a făcut ”puiuțul” să pornească. Bine că am avut provizii cu mine. M-am simțit avantajată de accesarea unui magazin online datorită faptului că au fost promți în răspuns. Și că m-am putut bucura până la urmă de ziua de relaxare propusă pentru mine.


Particip cu această poveste la SuperBlog 2015 și chiar dacă nu am mașină și nu conduc, dar dacă aș avea, probabil că aș proceda în caz de ”moarte a bateriei” așa cum am povestit mai înainte.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...