Treceți la conținutul principal

Servicii de proastă calitate

Iar scriu despre nemulțumiri. Din păcate...Să vă povestesc de ce. Weekendul trecut (mai precis sâmbătă seara)  am fost la cinema la mall. La un film cu spioni, împușcături, sânge pe tot ecranul. În sală, pe lângă spectatorii obișnuiți, un rând întreg ocupat de copii de vreo 7-8-9 ani. Bineînțeles că dragii de ei au deranjat tot filmul și au făcut ca niște maimuțe neliniștite la un așa film. Deranjul meu a fost de ce au intrat la așa un film. De ce nu erau supravegheați?

M-am sesizat și am scris pe facebook-ul cinematografului. Cineva mi-a răspuns și m-a rugat să trimit un mesaj cu sala, ora și numele filmului. Zis și făcut, și mă trezesc cu 2 bilete gratis la ce film vreau eu. Să vezi si să nu crezi! Bineînțeles că m-am bucurat.

Surpriza adevărată a sosit ieri în momentul în care am mers din nou la minunatul cinema să beneficiez și eu de bilete. Casierul și-a chemat superiorul, sau hai să spunem superioara, căci asta a fost atitudinea domnișoarei A. față de mine și persoana care mă însoțea. Mi-a dat biletele, dar mi-a reproșat că am avut motive absurde și copiii erau însoțiți de o profesoară și că ei nu sunt responsabili de nesupravegherea lor. PĂI ȘI ATUNCI DE CE AM MAI PRIMIT BILETELE???? Sincer am rămas fără cuvinte..abia dacă am știut ce să mai spun.

Domnișoara A., dacă citești ceea ce am scris..sper să se întoarcă roata! Să pățești ce am pățit și eu. Nu la cinema, ci unde te aștepți cel mai puțin. Și apropo, le dai exemple negative ”inferiorilor” tăi.

Către cei care merg la cinema la mall..să-i ardeți tare de câte ori aveți ocazia. Chiar vă rog!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...