Treceți la conținutul principal

Scrisoare către adulți

Dragi adulți,
Mai ales cei care sunteți pe piața muncii de cel puțin 30 de ani. Ce naiba e cu unii dintre voi? Mulți dintre voi vă plângeți că vai ce slujbă nasoală am și când un june în ale muncii vă întreabă una alta, faceți urât și spuneți nu te angaja acolo că...Vă e teamă că vă furăm locurile? Vă temeți că un tânăr face treabă mai bună ca voi? De asta vă temeți?
Caz concret: eu îmi doresc să fiu profesor. Da, știu: salariu mic, multe responsabilități, multe examene, politică etc. Și? Asta îmi doresc să fac. Întâlnesc profesori (îmi pare rău că generalizez, sunt și profi care își iubesc profesia, dar eu vorbesc de cei care o detestă și nu recunosc) care zic ”Vai!Învățământ îți trebuie ție? E nașpa!” și alte formulări de gen, unele mai nasoale ca altele. Păi și pentru asta înseamnă că noi nu ne mai angajăm? Prin ceea ce îmi spui tu înțeleg că nu e loc de mine.
Să nu mai spun, că impresia ta despre propria profesie reflectă și cum o exerciți.
Asta e un caz.
E adevărat că e bine că ni se spune adevărul, dar voi descurajați cu adevărat. Închideți ochii și puneți-vă în pielea noastră și dacă nu reușiți mai încercați până vă iese.

Să vă spun ceva: noi tinerii nu ne temem de cei care nu ne închid barierele. Vom intra pe geam și tot vom face ceea ce ne dorim. Chiar dacă vă băgați unghia în gât.
Apropo: una e să te duci la muncă de plăcere și una e să te duci ca la ghilotină.

Reveniți-vă!

Cu stimă,
Un june în ale muncii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...