Treceți la conținutul principal

Hocus-Pocus-Preparatus

Într-un laborator dintr-un oraș situat la baza munților Carpați locuia o vrăjitoare pe nume Tanța. Tanța era singură dintodeauna și își dorea mult să cunoască un bărbat care să-i fie alături. Problema era că niciun bărbat nu o dorea. Și de-a lungul anilor atâtea poțiuni a încercat, încât parcă se urâțea din ce în ce mai tare. Și nici societatea nu o ajuta.
Societatea nu o ajuta în sensul că întâlnea oameni din ce în ce mai răutăcioși. Lumea, în special bărbații nu se așezau lângă ea în autobuz și nici nu îi mai deschideau ușa să intre înaintea vreunui gentelman.
Însă totul s-a schimbat într-o zi când l-a cunoscut pe Ion. S-a întamplat în autobuzul spre piață. Un bărbat înalt, îmbrăcat la costum și purta după el o servietă, se așeză lângă Tanța. Mirosul lui de bărbat puternic o vrăji pe Tanța. Bărbatul se simți vizat, dar o privi și zâmbi.
Tanța se înroși, iar bărbatul se prezentă. Numele lui este Ion. După discuții și discuții, Tanța află că Ion e și el singur, ascultă Katy Perry și îi place mămăliga cu brânză și smântână.
Cine o fi Katy Perry se întreba Tanța. Și a decis să se informeze. A descoperit că e o cântăreață din America cu o voce puternică și care recomandă parfumul Mad Potion

Să îl atragă pe Ion atât de tare, încât să uite de această Katy Perry? Oo da!
Să nu uitâm că Tanța este vrăjitoare și poate face oricând poțiuni magice. Așa că s-a hotărât să facă următoarea magie pentru a se transforma într-o femeie frumoasă așa cum e Katy Perry. Acasă are o pălărie magică în care adăugă apă (pentru ca să arați hidratat), vanilie (pentru mirosul frumos), un fluturaș (pentru fluturii din stomac) și o bucată de mămăligă (pentru a-l cuceri definitiv). Bineînțeles, nu putea lipsi formula Hocus-Pocus-Preparatus și gata! Tanța a obținut parfumul mult dorit. Ca să fie sigură că poțiunea a ieșit, a făcut un test: un singur strop de parfum și Tanța s-a transformat într-o sosie a lui Katy Perry. Una care nu știa să cânte. Probabil dacă achizioționa parfumul lui Katy Perry se transforma chiar în cântăreață.
A doua zi, a urcat în autobuzul spre piață sperând să-l revadă pe Ion. Acum nu mai arătă ca o vrăjitoare și dintr-o dată se trezi sărutată de cine credeți...de Ion.
Bineînțeles că vraja nu a rezistat unui astfel de sărut, astfel încât Tanța se transformă la loc în vrăjitoare, iar Ion își dezvălui adevărata identitate: un broscoi. Totuși Tanța nu se lăsă dezamăgită și sărută broscoiul, iar amandoi se transformară în doi oameni frumoși și bucuroși că se au unul pe celălalt.

Această povestire participă la SuperBlog 2015 și sper să o fi citit cu plăcere.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...