Treceți la conținutul principal

Problema refugiaților

Tot aud de ceva timp la televizor știri despre refugiați. Și de fiecare dată mi se face pielea de găină fiindcă oamenii aceia au fugit din calea războiului. Puțini dintre noi știu ce presupune cu adevărat să fie război în țara unde locuiești. Nici eu nu știu, nici nu e necesar, dar sunt sigură că mulți dintre ei sunt traumatizați.
Pe mine una m-a impresionat faptul că acești oameni și-au luat avânt să plece din casele lor și încearcă să apeleze la alte țări pentru ajutor. Dar totuși, ce și-au imaginat? Când văd reportaje că stau claie grămadă prin gări sau se împing să urce în trenuri,sau văd oameni (în special copii)plângând, mă enervez și îmi aduc aminte că oamenii sunt oi. Doar că noi comunicăm prin cuvinte și ele prin beee..sau cel puțin așa se aude.

Pe de altă parte, există și varianta că refugiații sunt teroriști sau că vor să-și răspândească religia peste tot. Nici chiar așa...

Apoi am mai auzit că sunt state care nu vor să-i primească. Îmi pare rău că situația e chiar așa. Știu că Germania a făcut totuși o împărțeală, dar condiții umane să fie. Văd că intenții bune sunt.

În concluzie, când întâlnești un om la anaghie îl ajuți, dacă este un popor în nevoie, fiecare om din alt popor ar trebuie să-l ajute. Așa cum știe sau poate.

Să fii bun și blând la toate, după cum se poate - Tudor Arghezi

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...