Treceți la conținutul principal

A început școala

Gata vacanța pentru copii. A început o nouă etapă în viața fiecărui elev, părinte și profesor: un nou an școlar.

Îmi aduc aminte cănd am fost eu elevă. Cel mai mult mi-a plăcut în școala generală. Era greu cu trezitul dimineață, cel puțin până am crescut mai mare și aveam ore după-amiaza; apoi mă întălneam cu prietenii din cartier și plecam împreună (am fost colegă de școală cu majoritatea dintre vecinii mei copii). La școală, partea mea preferată era pauza când mă plimbam prin curte cu colega mea de bancă și admiram cum se jucau bascket sau handbal pe terenul de sport ceilalți copii.

Îmi mai aduc aminte în clasa a cincea cănd am plantat un bob de fasole în vată cu apă și ce mândră eram, ca mai apoi să crească mare și să moară (o adevărată tragedie pentru mine atunci), că doar fasolea nu crește în ghiveci. Doar eram un copil.

Fiecare început de an școlar reprezintă emoție. Poate voi fi și eu în viitor profesor, iar elevii îmi vor transmite emoția și energia lor.

Le doresc tuturor elevilor să se bucure cât mai mult de anii ăștia care vor trece ca vântul. Profesorilor le doresc să fie răbdători, spor la proiecte didactice și să nu dea foarte multe teme, iar părinților le doresc să iși petreacă timp suficient cu copii lor și să nu recompenze lipsa lor prin daruri trecătoare.

Să fiți iubiți!
Bonus: eu în clasa I.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Amintiri de pe Yahoo Messenger

Nu aveți cum să nu vă amintiți de Yahoo Messenger. Chiar nu aveți cum! O parte din persoanele care au descoperit internetul prin perioada lui 2006 deschideau calculatoarele cu gândul la o persoană de care era îndrăgostit(ă) sau la cum să se evidențieze. Iată aici câteva amintiri de pe Yahoo Messenger: Sing In . Majoritatea dintre noi nu ne mai introduceam ID-ul și parola, și chiar încercam să fim și „Invisible to everyone” atunci când nu aveam chef de vorbit. Unii dintre noi aveam cele mai ciudate ID-uri. Îmi aduc aminte că aveam în lista de prieteni, Bebeloosha tha sau  Jmekeroo  și niște bule care doreau să fie un efect. Credeți-mă, că nici până în ziua de azi nu știu cine sunt oamenii ăia. Statusurile și avatarele . Existau persoane care aveau zilnic ceva scris la status. Dar cele mai folosite erau: DND (Do Not Disturb), BRB (Be Right Back) - eu încă îl mai folosesc, LOL (Laughing Out Loud). Unele persoane aveau un progrămel și le apărea la status ce muzică ascultau....

Românii si mobbing-ul

Câți dintre noi am fost puși în situația de a fi umiliți la locul de muncă de colegi sau de șef? Câți dintre noi am plecat triști și descurajați de la locul de muncă? Câți dintre noi considerăm că suntem încărcați de sarcini și responsabilități la serviciu? Sunt sigură că dacă aș fi acum într-o sală cu 100 de persoane și aș adresa aceste întrebări, 80 de persoane ar ridica mâna la toate cele trei întrebări. Oare acest lucru este în regulă pentru o societate în dezvoltare? M-am gândit să mă leg exact de fenomenul de mobbing, asta deoarece am simțit asta pe propria piele cândva și încă o resimt din când în când, încercând să sper că nu se repetă fenomenul. Conform Wikipedia, mobbing-ul este „exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”. Ceea ce înseamnă că mobbing-ul este un fenomen negativ creat de alții față de cineva. La noi, la români, se poartă. Românii sunt un popor agresiv. Un popor care îndură, dar în același timp înjură printre dinți sau în gura mare ...