Treceți la conținutul principal

A început școala

Gata vacanța pentru copii. A început o nouă etapă în viața fiecărui elev, părinte și profesor: un nou an școlar.

Îmi aduc aminte cănd am fost eu elevă. Cel mai mult mi-a plăcut în școala generală. Era greu cu trezitul dimineață, cel puțin până am crescut mai mare și aveam ore după-amiaza; apoi mă întălneam cu prietenii din cartier și plecam împreună (am fost colegă de școală cu majoritatea dintre vecinii mei copii). La școală, partea mea preferată era pauza când mă plimbam prin curte cu colega mea de bancă și admiram cum se jucau bascket sau handbal pe terenul de sport ceilalți copii.

Îmi mai aduc aminte în clasa a cincea cănd am plantat un bob de fasole în vată cu apă și ce mândră eram, ca mai apoi să crească mare și să moară (o adevărată tragedie pentru mine atunci), că doar fasolea nu crește în ghiveci. Doar eram un copil.

Fiecare început de an școlar reprezintă emoție. Poate voi fi și eu în viitor profesor, iar elevii îmi vor transmite emoția și energia lor.

Le doresc tuturor elevilor să se bucure cât mai mult de anii ăștia care vor trece ca vântul. Profesorilor le doresc să fie răbdători, spor la proiecte didactice și să nu dea foarte multe teme, iar părinților le doresc să iși petreacă timp suficient cu copii lor și să nu recompenze lipsa lor prin daruri trecătoare.

Să fiți iubiți!
Bonus: eu în clasa I.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Snacks-uri și dulciuri de mult uitate

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Stand...

Am citit o carte despre Ceaușescu...

       După 7 ani de la prima postare pe blog și după aproximativ 3 ani de pauză, mi-am amintit cât de mult îmi plăcea să scriu aici, să mai povestesc câte ceva. Pauza pe care am avut-o s-a datorat incertitudinii mele de a mai scrie și chiar de a mai activa pe orice rețea socială. Și pentru că nu m-am hotărât dacă să mai exist în online sau nu, mi-am zis că ar fi bine să mai scriu, deci măcar practic ceva cu plăcere.     După o perioadă în care nu prea am mai citit o carte pe de-a întregul, am zis că trebuie să revin la acest vechi obicei și bine am făcut. Am ales să citesc o carte care mi-a schimbat modul de a privi lucrurile.     Anul trecut, am pus ochii pe o carte despre Ceaușescu. De ce despre Ceaușescu? Păi, pentru că eram curioasă de ce unii oameni spun că a fost mai bine atunci decât acum și invers. Nu înțelegeam de ce această utopie privind comunismul și de unde atâta ură față de democrație. Însă citind această carte, am început să înțele...

Petiția și prostia

Petițiile au și ele rolul lor atunci când „nu se mai poate”. Nu știu cât de eficiente sunt în unele situații. Am întâlnit situații în care o petiție pe care am semnat-o a funcționat (cea pentru reabilitarea Gării Brașov), dar am semnat și petiții care, sincer, nu cred că au ajuns la cei care trebuiau „sensibilizați”. Însă, scandalul de acum câteva zile de pe internet cu petitia contra probei de bacalaureat la limba română a stârnit controverse. Eu totuși cred că este o glumă. Din ceea ce am citit, am înțeles că părinții se revoltă, deoarece limbajul folosit în elaborarea subiectelor îi încurcă pe copii. Cuvântul „interbelic”a fost picătura care a umplut paharul. Dragi părinți, e adevărat că bacalaureatul în țara noastră pe care o iubim și o urâm în același timp, este neadaptat cu zilele noastre, dar copiii învață la școală despre perioada interbelică. Trebuiau să știe măcar ce înseamnă. Și atunci și-ar fi amintit și operele. Eu consider că bacalaureatul și examenele naționale (ce...