Iulia scrie despre lucruri diverse

Astăzi m-am gândit să scriu despre cuvinte. De ce tocmai despre cuvinte? Ei bine, chiar dacă de foarte multe ori spunem că ele ne rănesc sau că frâng inimi, sunt și cuvinte care ne fac să zâmbim, să plutim, și de ce nu, să ne facă să visăm. Ador cuvintele. Tocmai pentru că știu că ele cântăresc mult și au o însemnătate specială.Iată o listă cu cele mai frumoase cuvine (preferate de mine): Împreună - un cuvânt care îi apropie pe cei din jurul nostru. Mie îmi place foarte mult pentru că înseamnă să nu fi singur. Singurătatea e uneori copleșitoare, iar atunci când ești împreună cu cineva (fie încă o persoană, fie un grup), te curpinde o energie pozitivă. Copil - tuturor ne place să fim copii din când în când. Inocența e a doua definiție a copilăriei, iar nouă de fiecare dată ne place tot ceea ce e pur, naiv. Cuvântul copil ne duce cu gândul la bunici, la părinți, la joc, la un chip frumos. Pauză - este un cuvâmt care trebuie să fie în ordinea noastră de zi. Avem nevoie d...

Iubesc blogging-ul. Nu știu de ce îl iubesc că e doar un hobby, o metodă de a-mi petrece timpul liber altfel. Dar stați așa..iubesc să scriu, iubesc să povestesc, iubesc să mă bucur de cititorii mei. Recunosc că aș fi fericită dacă blogul ar deveni sursa mea de finanțare, însă graba strică treaba și cred că blogului îi stă foarte bine așa cum e și chiar a evoluat...evident datorită vouă. În 2015 am participat la o  competiție  care m-a provocat spre disciplină, creativitate și originalitate, devenind chiar finalistă (adică am participat la toate probele) și chiar am primit premii din partea firmei  Nutrivita , de unele produse încă mă bucur și acum și atunci când le folosesc am satisfacția muncii mele creative, chiar dacă nu am câștigat la nicio probă din concurs. Asta nu m-a descurajat să continui. Așa că m-am decis să mă înscriu în competiție, de data aceasta la ediția de primăvară care va avea startul la înscrieri pe data de 1 martie. Într-adevăr a trecut ceva vr...

Da, o iau din nou pe calea romantismului...this is me..a very romantic person. 💓 Așa că am decis să scriu despre un film unic (o să vedeți imediat de ce spun asta) și anume: La la land. Eu obișnuiesc să urmăresc câștigătorii de la Globurile de Aur, pentru că de obicei prezic ce filme urmează să primească Oscarurile.Iar printre câștigătorii de anul acesta s-a numărat și La la Land, un musical care îi au în distribuție pe Emma Stone și Ryan Gosling. Pe Emma o cunoaștem din filme ca SuperBad sau Easy A, iar pe Ryan din romanticul The Notebook sau Crazy Stupid Love (unde tot Emma i-a fost parteneră). Iar Emma fiind printre actrițele mele preferate, am decis să îi dau o șansă filmului. Atenție! Spoiler alert! Pe durata celor 2 ore de muzică jazz, povestea celor doi artiști în căutarea succesului, Mia și Sebastian, te va face să zâmbești, să râzi și să plângi. Muzica trebuie savurată, nu ascultată în acest film, ca de asemenea și povestea de iubire dintre cei doi și dorința lor de a ...

Nu mă mai pot abține. Cred că ceea ce se întâmplă în acest moment e scandalos. Guvernul nedorit de români, în care predomină mafia și nesimțirea, vrea să dărâme o populație întreagă. Nu este de ajuns că o mare parte dintre noi au devenit cetățeni ai altor state, ăștia (că altfel nu am cum să le spun) își doresc să golească țara de tot. Cum au putut ei să gândească o lege care-i apără pe corupți și hoți? Simplu. Pentru că și ei la rândul ar trebui să putrezească în închisoare! Hoțul neprins negustor cinstit...mi-e scârbă... Mi-e scârbă pentru că mă gândesc ce învață copiii din aceste situații...învață că e bine să fi corupt, să fi hoț, sau mai rău, să te faci om cu funcție înaltă...că dacă ajungi acolo...nimic nu te mai poate doborî. Sau învață că e bine să încalci legile..că există legea grațierii..despre ce vorbim noi aici? Eu nu sunt fana protestelor. Chiar nu sunt. Însă mă uit și mă înfior de cum un întreg popor care își dorește să trăiască într-o țară a secolului XXI, este lu...

Titlul poate pare copilăresc. Sau prostesc. În orice caz, trebuie să spun că am citit și vizionat toate cărțile și filmele ce au legătură cu lumea magică a lui Harry Potter. Într-o zi am fost tristă. Mă cuprinse o tristețe care parcă îmi inundase sufletul. Cred că oricine a simțit asta la un moment dat, acea tristețe care nu mai dispare, dar important este cum se poate depăși. Și cred că o modalitate de a depăși momentele grele, poate ajuta. Fiind tristă, am văzut la televizor că se redă seria filmelor Harry Potter și mi-am amintit de Dementori. Da, acele fantome negre care, dacă te întâlneai cu ele îți sustrăgeau cele mai frumoase amintiri și rămâneai cu dezamăgirile. Știu că Dementorii nu există, însă în ziua respectivă parcă mă întâlnisem cu unul. Și atunci mi-am zis: „trebuie să presar puțină magie și chiar de ce nu, să fac o vrajă”.  Și am reușit. Asemănător lui Harry, am creat un patronus, care a fost însuși secvențele din film unde erau prezentate prietenia, loialitat...

Mi-a fost foarte greu să scriu această postare. Nici faptul că o citiți voi, nu mă face să-mi fie mai ușor, dar știu că poate printre citititorii mei se va afla cineva căruia i se va părea utilă postarea sau cel puțin îi va da de gândit. Dar atenție: trebuie citit până la capăt pentru a înțelege! În prezent lucrez ca și consilier școlar în Brașov. Majoritatea persoanelor cu care intru în contact îmi spun că sunt psiholog, deși am menționat de foarte multe ori că eu sunt pedagog, însă tot psiholog mi se spune. Probabil pentru că așa mă văd cei din jur. Dar asta nu mă deranjează în totalitate, pentru că oamenii oricum aleg de obicei calea cea mai ușoară pentru a identifica pe cineva sau pentru a-i găsi locul undeva. Și plâng. Nu, nu cu lacrimi adevărate. Ci cu gândurile îmi plâng. Gândurile care mă întristează și mă fac să mă întreb dacă îi ajut pe alții atunci când fug după ei pentru a-i ajuta. Sau dacă mă rog de anumite persoane să facă ceva pentru a ieși dintr-o situație nepotrivi...

Iarna este cel mai dorit anotimp de unii dintre noi, pentru că este frig, trebuie să ne îmbrăcăm gros, să ne cremuim fețele, ca apoi să ieșim din casă să fim atenți la gheața de pe stradă sau la țurțurii de pe casă în timp ce ne îndreptăm înspre destinația dorită. Iarna asta a fost una obișnuită (după părerea mea) pentru că am avut zăpadă și ger. În anii trecuți, iarna a fost fără zăpezi sau cu ninsori slabe.Îmi aduc aminte că în Poiana Brașov au fost ani când s-au dat doar cu tunuri pentru a avea zăpadă pentru turiști. Au mai fost și cazuri când toată lumea (nu doar autoritățile) erau luate prin surprindere. Erau oameni care nu avea provizii, pe străzi nu trecea plugul și mașinile erau blocate de oameni care se hotărau că e cazul de o excursie în zonele cu viscol puternic. Eu nu-mi aduc aminte în copilăria mea ca iernile să fie împroșcate cu atâta negativitate cum este acum. Nu știu dacă acest fapt se datorează ideii în care eram toată ziua la joacă și nu mă concentram pe banii ...