Iulia scrie despre lucruri diverse

Eu sunt fana snacks-urilor. Încă de când eram copil ronțăiam tot felul de pufuleți aromați în fața blocului sau le cumpăram de la chioșcurile (erau parcă vreo 5 și mereu era tentație să privești în vitrină) din drum spre casă sau din drum spre școală. De foarte multe ori nu rezistam să nu desfac punga pe drum. Așa că m-am informat și am aflat de firma Standard Snacks care producea snacks-urile Oups, că a intrat în insolvență. Nu-i de mirare că acestea nu mai există. Așa că astăzi voi povesti puțin despre snacks-urile de mult uitate. Voi începe cu preferatele mele: OUPS! Senzaționale! Nu se mai fabrică așa ceva de foarte mult timp. Nu erau scumpe, dacă îmi amintesc bine costau estimativ 1 leu (10.000 lei). Favoritele mele erau cele cu pizza și ardei iute. Exista și varianta de popcorn, dar nu erau cele mai reușite. Biscuiții Bazzaconi . Ultima oară se găseau la kilogram, dar nu aveau același gust.  Îmi placeau foarte mult cei cu măsline și brânză. Erau produse tot de Standard

Am ajuns să împlinesc și vârsta de 26 de ani. Nici că-mi vine să cred. Din fericire, la 26 de ani nu ești bătrân, dar simți că timpul trece repede. Fiind o fire nostalgică, mi-am amintit cum eram eu acum 10 ani.Nu știu cât de mult m-am maturizat de atunci, dar știu că am avut parte de tot felul de întâmplări care probabil că m-au maturizat. Cum eram la 16 ani? Un copil în căutarea dragostei. Cu dorința de a cuceri, de a simți îmbrățișări și de a cunoaște oameni noi. Ceea ce s-a și întâmplat. La 16 ani nu-ți dorești altceva decât să treci prin viață și să te distrezi. Au trecut 10 ani de atunci, ceea ce mi se pare interesant. Timpul trece foarte repede, mai ales acum când suntem în general ocupați să ne atingem idealurile în rutina zilnică. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că mă bucur că am câștigat atât de mult din adolescența mea. Sunt de părere că mi s-au împlinit dorințele (ai grijă ce-ți dorești), am învațat mult (cum să treci peste greutăți singur), am iubit mult (fiecar