Iulia scrie despre lucruri diverse

Anul trecut pe vremea asta, România era în doliu: 64 de tineri au murit și 150 de răniți au trecut printr-un iad la propriu și anume, la un concert dintr-un club mic și înghesuit care a luat foc datorită ignoranței și setei de bani. A trecut 1 an. Pentru noi a trecut ca și până acum, însă pentru cei implicați a fost 1 an cu spitalizări, amputări, lacrimi și probabil depresie. A trecut 1 an de la pancarde și de la demisia lui Ponta. A trecut 1 an de la lumânările din față clubului și de la neputiința din spitalele românești. Ce s-a schimbat de atunci? Nu prea multe. Mentalitățile au rămas aceleași, legile stupide și interpretabile au rămas la fel, corupția este ca la ea acasă, iar spitalele și medicii sunt tot la fel de terfelite ca și până acum. În schimb, pot spune că avem un prim ministru mai serios și tineri mai conștienți de pericolele la care se expun (nu spun că toți, dar au timp să se schimbe). După cum spuneam și atunci, nu protestele din țară au schimbat ceva. Faptul că ...

Stau în fața laptop-ului și îmi beau cana de cappuccino, gândindu-mă despre ce aș putea să scriu pe blog. De vreo oră încerc să găsesc ceva din diversitatea noastră care să mă inspire. Așa că, am să-mi spun și eu opinia (ca să mă bag și eu ca musca în lapte) despre situația teatrului Sică Alexandrescu din Brașov. Chiar am stat și am urmărit acest scandal. Am ascultat ceea ce protestatarii au avut de spus, apoi ceea ce spun celălalte părți implicate. Apoi am citit comentariile oamenilor din afara instituției (adică a cetățenilor de rând, unii spectatorii, alții doar dădeau din degete pe Facebook) și am ajuns la următoarele concluzii: Sunt un spectator care a văzut o mare parte din piesele de la teatrul nostru. Am un respect extraordinar pentru actorii care ne-au făcut să rădem în piese ca „Fazanul”, „Fanteziile soțului meu aproape că m-au înnebunit”, dar și să înțelegem drama unor personaje din piesele „Jack și femeile lui”, „Trei femei înalte” sau „Despre iubire la om”. Le-am văzut...

Dacă ne uităm la televizor (da, unii oameni se mai uită și la TV) vom observa și enerva/amuza reclamele la medicamente. Evident, ele nu au ce căuta în mass-media, deoarece influențează mare parte din populație să consume medicamente, în special să se trateze fără să consulte un specialist.Iată câteva dintre cele mai ciudate reclame la medicamente: Reclamă la Ibusinus (medicament pentru răceală) sau mai bine zis publicitate pentru nurorile care vor să scape de soacrele bolnave. Soțul îi ascultă plângerile soției cu privire la comportamenul mamei sale, iar ea, scorpia, brusc s-a îmbolnăvit! Ia mamă soacră Ibusinus ca să pleci odată! Întrebare pentru tine, noro: dacă era cardiacă, îi mai dădeai Ibusinus? Încă o bătrânică nevinovată, sau mai bine zis un bărbat nevinovat trimis la farmacie de bătrânică să-i cumpere Supramax Articulații. Spun nevinovat pentru că a greșit medicamentul, iar bătrânica cheltuia banii fix pe medicamentul ăla (iar ea îi face o reclamă pe cinste). Hai...

Tot timpul m-am întrebat: „care este anotimpul meu preferat?”. Nu știu de ce am această întrebare în minte. Probabil că o am din copilărie, de când mă jucam cu prietenii în spatele blocului tot felul de jocuri. Iar când eram întrebată care este anotimpul meu preferat, eu răspundeam promt: „primăvara” (pe atunci nu știam că sunt alergică la florile de liliac & co). Pe măsură ce m-am maturizat, mi-am dat seama că anotimpul meu preferat este toamna. De ce? Pentru covorul de frunze.colorate în care îți vine să te scufunzi cu persoana iubită și să râdeți amândoi de frunzele uscate care v-au rămas în par. Pentru ținutele mișto pe care le purtăm: eșarfe, pălării, botine, mâneci lungi și zâmbete. Toate astea colorează toamna și o fac mai plăcută. Fiindcă ciocolata caldă și ceaiul devin din nou băuturile noastre favorite. Ele se potrivesc perfect cu obrajii rozalii atunci când venim de la locul de muncă și cu poveștile împărtășite cu cei mai buni prieteni, ascultând muzi...

Toată lumea se agită pe internet de situația Danei Nălbaru în legătură cu alegerea pe care a făcut-o atunci când și-a retras fiica din școala de masă, preferând să învețe acasă. Adică homeschooling. În România acest sistem de homeschooling nu a fost implementat și nici nu se cunoaște foarte bine. Homeschooling-ul se practică în general în SUA, unde copiii celebrii sau cei care nu se adaptează în școala de masă sunt înscriși de către părinții lor să frecventeze cursuri acasă. Foarte multă lume se întreabă dacă este rău pentru copil să nu meargă în școala de masă. În calitate de specialist, eu cred că este în regulă să facă homeschooling, doar dacă părintele îi adaptează programul copilului astfel încât să își facă prieteni, să parcurgă lecții care îi vor fi utile și se cer în luarea unei diplome. Altfel, acest sistem de homeschooling nu poate duce decât la închiderea în sine a copilului sau poate deveni antisocial. De asemenea, există riscul ca sistemul să nu fie acreditat, deci nic...

Astăzi se împlinesc 15 ani de când marele World Trade Center din New York a fost practic șters de pe fața pământului de către două avioane proiectate (poate) să distrugă un simbol american. La 11 septembrie 2001 lumea a părut că a luat o întorsătură neplăcută: un război a pornit, cancerul a devenit una din cele mai răspândite boli din lume și lupta antiterorism a devenit sport internațional. Corectați-mă dacă greșesc, dar parcă de atunci lumea nu mai e aceeași. Am devenit dependenți de tehnologie, preferăm sedentarismul, suntem mai sensibili la schimbările climatice și chiar, mai bolnavi. Eveniment petrecut într-o zi și o lună în care omenirea parcă avea nevoie de ajutor (911 - numărul de urgență în SUA, 9/11 - data la care s-a petrecut tragedia), a dus la o criză de care toată lumea suferă, deși au trecut 15 ani. Cu toții știți la ce mă refer. Pentru cei care nu știu: nu există zi în care să nu spunem că lumea a devenit un loc ciudat, că parcă tot ce se întâmplă e împotriva noast...

Filmele anilor `80 au revenit la modă printre producătorii de la Hollywood. Și pentru că majoritatea filmelor din acea perioadă le-am îndrăgit, de curând am descoperit un serial de care m-am îndrăgostit: Stranger Things.  Evident, este un serial nou, din 2016 chiar, creatorii inspirându-se din filmele SF ale anilor `80 în special E.T, Alien, Jaws, Carrie, The Shinning etc. Serialul se focusează pe dispariția lui Will și căutarea lui, El (o fetiță care pare a face parte dintr-un experiment) și adolescenții Nancy & co. Îl puteți găsi pe Netflix (sau alte resurse) și nu are decât 8 episoade cu durata între 40 și 50 minute. Pe mine personal serialul m-a captivat, este necesar să fiți atenți la detalii, deoarece este plin de metafore care dau indicii cu privire la ce se va întâmpla pe parcursul serialului. De asemenea, coloana sonoră o veți adora. Mai multe nu vreau să vă spun, deci tot ce trebuie să faceți este să vă faceți timp pentru a urmări cele 8 episoade. Aștept opin...